marți, 14 noiembrie 2017

Blestemul naţiunii sau statul paralel

Pentru că amicul Gigi S m-a întrebat imperativ de ce nu am păreri la realitatea politică imediată, iată că am!

Judeţul Teleorman se poate lăuda cu trei personalităţi contemporane. Aici s-a născut cel mai mare prozator român postbelic, Marin Preda. Tot aici s-a născut şi cel mai bun preşedinte al Uniunii Scriitorilor, prozator minor şi părintele lui Darie, dar şi al unei minciuni pentru care l-a apostrofat chiar Marin Preda, "unde ai văzut Stancule oameni cu botniţă la cules via?", Zaharia Stancu.   

Preda a reflectat extraordinar condiţia ţăranului român de la Dunăre smuls din arealul său specific şi dus la oraş să îngroaşe mulţimea mitocanilor industriali, care au uitat tot ce însemna bunul simţ al omului de la ţară.

Un astfel de personaj moromeţian, cules parcă din realitatea furată din Carnavalurile lui Caragiale este şi Liviu Dragnea.
Expert în împuşcat francul până l-a revoluţie, Dragnea a reuşit să devină în scurt timp un fel de capo având şi el o creaţie de neuitat, Teldrum! Din care el a ieşit mare proprietar, şi-a anexat inclusiv o bucată de Dunăre, fosta insulă Belina. 

Şi iată că l-au ajuns blestemele revoluţiei fiscale, Belina şi toate malversaţiile cu Teldrumul i-au explodat în faţă. Şi culmea, nu mult prea monstruoasa Kovesi este la originea dosarului, care probabil că-l va îngropa pe Dragnea (asta i-a urat Victor Ponta!), este un organism european numit OLAF care se ocupă cu fraudarea fondurilor europene. 

Chiar dacă a fost în America Dragnea nu a învăţat nimic de acolo, poate că el este ignorant, dar alt capo, Al Capone (i-am văzut hotelul din Chicago unde era în interbelic down town!) a încurcat-o tot cu organisme d'astea cum e fiscul, care te îngroapă. 

Degeaba îşi bate gura el şi prostănacul de Tăriceanu cu statul paralel, ei sunt statul paralel, ăla în care poţi fura nepedepsit. 


Şi că tot am pomenit de americani merge şi proverbul tot american, poţi prostii pe toţi oamenii odată, poţi prostii pe unii tot timpul, dar nu-i poţi prosti pe toţi tot timpul! 


joi, 9 noiembrie 2017

Jurnal de joi

Nu ştiu cum se face dar ziua mea de mers la Bucureşti pare a fi joia.
Azi cum mi-a spus Adriana, acum la sfârşitul zilei am fost parcă o fantomă la domiciliu.
M-am trezit la 5.15 dimineaţa am făcut duşul, am luat micul dejun copios şi sănătos la 6.30 am ieşit din casă. Chioşcul de ziare tocmai se deschisese şi am luat ziarul local şi Dilema veche. Ploua des dar nu foarte tare şi am ajuns la gară. Trenul a întârziat vreo 10 minute. Apoi la Goleşti s-a căcăit să agaţe garnitura de Câmpulung şi a mai lăsat încă 30 de minute la întârziere.
Cu Dorin Chirica
Norocul meu este că am avut revista şi am citit la ea că aproape am epuizat-o până la Bucureşti. Dilema veche avea un dosar simpatic despre cafea.
Nelu Rotaru
Dar cel mai interesant articol era scris de Tiţă despre situaţia politică de acum. Acest jurnalist favoriza în genere USR, dar acum i s-au deschis şi lui ochii şi pleda pentru reunirea forţelor de opoziţie, în primul rând a PNL şi a USR pe modelul de la mijlocul anilor 90 a CDR. Atunci într-adevăr aceste forţe au reuşit unite schimbarea de regim în 1996. Doar la un lucru aş fi nuanţat el spune că trebuie abordate şi sindicatele pe modelul făcut de CDR. Lucru adevărat atunci şi mai ales acum, când sindicatele sunt clar împotriva măsurilor guvernamentale. Însă eu îmi aduc aminte că atunci la începutul anilor 90 sindicatele au venit spre opoziţie, doar unul Ciorbea a intrat la PNŢCD şi azi vedem ce a ajuns. Ce să mai zic că majoritatea acelor lideri sindicali sunt azi în PSD oameni de bază, unii intraţi şi prin puşcării!
Revenind la partidele politice, sper ca noul lider Dan Barna al USR să renunţe la pretenţia că doar ei şi el sunt azi opoziţia. Până acum au fost capabili doar să se certe şi să formeze bisericuţe de partid. Eu îl regret şi azi pe Emanuel Costescu, singura personalitate viabilă care însă a pus însă înainte familia la ameninţările probabile ale soţiei englezoaice.
Am ajuns la Bucureşti şi apoi la Politehnică la timp, pentru că lucrările au început în jur de ora 10.
Conferinţa organizată de FOREN s-a numit „ Energia nucleară, sigură sustenabilă şi competitivă în România".   Timp de două ore au fost expuneri interesate şi discuţii înfierbântate.
Rodin Traicu şeful CNCAN a prezentat experienţa unei vizite la Barakah, UAE unde se pun în funcţiune 4 unităţi APR de 1400 MWe, proiectate de Coreea de Sud şi exploatate de un consorţiu american, unde sunt angajaţi mulţi specialişti români.
A fost apoi o prezentare a vicepreşedintelui ANDR despre DFDSMA, proiect foarte întârziat.
Şi apoi prietenul Daniel Dupleac a prezentat activitatea Secţiei de CNE de la Energetică,unde predau şi eu la masterat şi din acest motiv am şi participat. După prezentarea lui Dupleac a pornit o discuţie amplă privind pregătirea inginerilor de la Cernavodă prin  intervenţia lui Ionel Bucur. Şi Cernavoda începe să simtă lipsa specialiştilor deoarece mulţi au plecat afară. A existat un acord că pregătirea unor ingineri capabili să exploateze profesionist centrala, de la doi la cinci ani.
De fapt asta este realitatea şi eu am învăţat vreo 5 ani cu punerea în funcţiune de la TRIGA şi acum experienţa mea de 37 de ani de inginer încerc să o împărtăşesc masteranzilor de la Energetică Nucleară.
A fost apoi prezentarea orală a lui Dorin Chirica, care este consilierul directorului general privind problemele Nuclearelectrica, retubarea Unităţii 1. Toate problemele energeticii nucleare au fost dezbătute cu atenţie şi există frustrarea evidentă a lipesi de voinţă a factorului politic privind Unităţile 3-4.
A urmat şi prezentarea lui Nelu Rotaru privind eforturile de lobby ale ROMATOM.

La 12 Gigi Lucaciu m-a luat la Hanul Berarilor unde se întâlneau lunar colegii de an de la Termo şi CNE. Este la fel cum noi foştii de pe platforma ICN şi Fabrica de Combustibil ne vedem marţea la Bonita în centru Piteştiului.
Aici am dat de foşti colegi de la noi seria de CNE 1967, consemnată ca prima serie de la Energetică. L-am recunoscut pe Laurenţiu Popper de la Termo, dar şi pe ceilalţi care mai erau prezenţi, dar nu la mai ştiu numele. Era şi Cornelia, soţia lui Lucaciu. Dintre colegi mai erau Lizica Popa, Dan Ciupag şi Ştefan Marin. Am povestit ne-a amintit de studenţie. Şi am luat meniul de pensionar, 3 mici cu cartofi şi o bere de 330 ml. 

Ne-am despărţit în jur de 3 d.a. şi eu am luat metroul spre gară.
Am găsit un exemplar din România Literară pe care n-a mai găsesc la chioşcuri. Şi am început să citesc din revistă până la Piteşti. Un articol interesant era despre Târgul de Carte de la Frankfurt unde invitata de onoare a fost Franţa. Asta este interesant că cele două sunt motorul Uniunii Europene. Au vorbit la Târg şi Macron şi Angela Merkel.
Doamna Binder spune că francezii îi apreciază pe germani şi nu mai au resentimente. 

Şi asta mi-a reamintit de filmul Le Colonel Chabert şi excepţionalele secvenţe de la Bătălia de la Eylau din Prusia Orientală, care azi este în enclava Kaliningrad.
Este clar că de la jumătatea secolului al XVII-lea Franţa a devenit incontestabil cea mai mare putere militară din  Europa. Curios este că în timpul campaniilor napoleoniene Prusia nu a contat, luptele duse de Împărat se duceau cu Austria şi Rusia, Prusia fiind doar un aliat minor al acestora. Napoleon a fost înfrânt finalmente de englezi. Ce este aproape inexplicabil în istoria secolului XIX, este că după o jumătate de secol, Franţa lui Napoleon al III-lea este înfrântă clar de Prusia, care declară apoi Imperiul German. Şi în continuare în rivalitatea militară Germania este net superioară Franţei. În Primul Război Mondial Franţa este salvată de eroismul britanic, ei având cele mai mari pierderi umane din istorie acestui regat şi de corpul expediţionar al lui Pershing. Se spune că Napoleon era net superior datorită demografiei, Franţa fiind cea mai numeroasă naţiune europeană, iar apoi în secolul XIX brusc, natalitatea franceză a scăzut. 
Cu Horia Maxim
Ajuns la Piteşti am luat-o repede spre Filarmonică. Aici am urmărit un spectacol muzical început cu dificila Burlescă pentru pian şi orchestră în re minor a lui Richard Strauss, piesă cu clare accente moderne. Interpretarea lui Horia Maxim a fost la înălţime. Aplauzele îndelungate l-au determinat să ne dea un bis fără să spune compozitorul. Eram curios pe cine a interpretat, am întrebat şi pe cineva din orchestră, dar a ezitat. Eu oscilam între Chopin şi Liszt. A fost Chopin spre satisfacţia mea!
În pauză l-am întrebat pe dirijorul Radu Ciorei de ce nu ne-a oferit în continuare o altă piesă a lui Strauss, Aşa grăit-a Zarathustra. El a spus că oricum a chinuit orchestra cu Burlesca. Piesa cântată în partea a doua a fost tot din repertoriul înalt, orchestra condusă de Radu Ciorei ne-a oferit Simfonia a 6-a Patetica de Ceaikovski. 

Nici nu s-a terminat bine concertul că am zbughit-o spre Teatrul Davila.
De la ora 9 era spectacolul Pe jumătate cântec a Teatrului de Foc Bucureşti. De ce mă interesa spectacolul? Pentru că Oana Stoica de la Dilema veche o menţionase superlativ de Anda Saltelechi, actriţa piesei. Şi aşteptările mi-au fost împlinite.
Textul şi regia, inclusiv  a clipurilor video aparţin lui Crista Bilciu. Este un text foarte ofertant privind devenirea unei copile de la grădiniţă în femeie. M-a frapat accentul ardelenesc, cam de Cluj şi am aflat apoi scormonind pe internet că ambele sunt din Târgu Mureş, Anda este crescută la Reghin. De la specializarea de Litere - Engleză, ambele au migrat spre teatru. Personajul începe din grădiniţă unde este prietenă cu o altă fetiţă pe jumătate ţigancă şi cealaltă jumătate unguroaică. De la copilăria prima comunistă, Crista Bilciu este născută în 1978, trec la şcoala în postcomunism, merge la ASE, apoi ca tot românul din post comunism emigrează prin Europa. Şocant pentru spectatori este că la un moment dat descoperind feminitatea actriţa se dezbracă complet, full monty, cum zic englezii, dar are un avantaj, corpul Andei este de fotomodel!
Anda Salatalechi
În toată devenirea ei personajul Andei este însoţit de cântec, îi place să cânte. Finalul este trist, divorţează, are o fetiţă şi se îmbolnăveşte de o boală necruţătoare. Interpretarea Andei Saltelechi depăşeşte orice aşteptări, dar şi textul o avantajează, chiar pare autobiografic. 
Actriţa a fost îndelung aplaudată pentru prestaţie. 
Am vrut să fac poze mai multe dar un boşorog de lângă mine a zis că-l deranjează lumina smartfonului şi aşa am înghiţit în sec.

Este după 10.30 seara, plouă, nu-i nimeni pe Strada Mare, doar un câine la Primărie mă latră nervos. Se pare că paznicii au nevoie de un ajutor când îi trage somnul, tocmai Primăria adăposteşte câinii comunitari!

Ajung acasă să văd repriza a doua a calificărilor la Mondiale. Grecia este zdrobită la Zagreb de Croaţia cu 4-1 şi Elveţia învinge Irlanda de Nord cu un gol din 11 acordat de arbitrul român la o fază discutabilă.


O zi lungă şi cu multe evenimente.