vineri, 13 octombrie 2017

Circul politic şi circul mediatic

Acesta este contribuţia esenţială a PSD în cele 9 luni de guvernare a României, să facă circ de prost gust. După şedinţa maraton a conducerii PSD din 12 octombrie mi-am dat seama că liderii locali ai PSD sunt congregaţii de gangsteri şi tâlhari puşi pe jefuit România. 
Rezultatul circului de aseară arată cu în pofida tuturor reproşurilor care i s-au făcut lui Tudose, acesta este un om hotărât şi normal. Pentru că semnalele dat de Bruxelles nu au cum să nu afecteze România. Cele două doamne care lucrau strâns cu Comisia UE privind fondurile europene de dezvoltare aflate sub suspiciuni ale justiţiei pe probleme de corupţie erau o piatră de moară. Pentru că unul din cele mai sensibile chestiuni ale UE este corupţia şi dacă există cea mai mică suspiciune în această privinţă oficialii bruxellezi dau semnale foarte puternice. 

Pe internet circulă viral un portret al inginerului, jignitor pentru meseria pe care mi-am ales-o acum 50 de ani. Dar viralul reflectă o realitate care s-a perpetuat până după 1989. 
Meseria care dădea avantaje în sistemul comunist era cea de inginer. Puteai obţine un loc de muncă la oraş, lucru mult mai dificil pentru un medic, sau un profesor. Şi printre absolvenţii de Politehnică s-a strecurat destui indivizi mediocri care au frecat apoi menta în sistemul socialist al economiei. 
Dacă portretul este jignitor pentru mine şi alţi asemenea, el se potriveşte ca o mănuşă pe cei doi lideri ai actualei coaliţii de guvernare, Tăriceanu şi cu Dragnea. Ambii au avut o prestaţie ruşinoasă universitară şi au făcut cariere extrem de mediocre. Chiar dacă Tăriceanu a pătruns în sistemul universitar şi acolo se întâlneau şi mai sunt din păcate nulităţi.

Între imbecilii care colorează actuala conducere a PSD se mai află şi oameni normali şi am înţeles apelul disperat ale unei doamne care face o figură mediatică normală, doamna Ecaterina Andronescu. Ea a fost totuşi un rector onorabil al Universităţii Politehnica Bucureşti. 

Ceea ce se întâmplă cu PSD şi cu acest parazit pseudo liberal numit ALDE este extrem de îngrijorător. Singura concluzie este că în pofida unor miniştri impostori, nepricepuţi şi tembeli economia funcţionează. Asta este avantajul că economia României este cea capitalistă şi statul are o minimă implicare.

Unde statul are cea mai mare responsabilitate este cea privind infrastructura de transport. Aici totul este pus la pământ începând cu minciunile lui Băsescu în domeniu. Este uluitor în ce hal se află această infrastructură dezvoltată extrem de bine la sfârşitul secolului XIX prin eforturile lui Carol I şi a unor ingineri geniali precum Anghel Saligny şi viitorul mare om politic Ionel I C Brătianu, inginer de poduri. Acesta din urmă era capabil să înveţe şi pe Iorga despre măsură. 
Aşa că-l înţeleg de ce este exasperat premierul Tudose de individul care se ocupa de Ministerul Transporturilor cu nume predestinat, Cuc! 

Dar măcar certurile consiglierilor mafioţi ai lui Dragnea au fost confinate în sala de şedinţe a PSD. 

Am avut în schimb reacţiile mediatice pe la toate televiziunile.
Îl ascultam şi mă cruceam de aberaţiile lui CTP de la Digi 24.
Ideea că Iohannis a torpilat şansele PNL la alegerile parlamentare e pur şi simplu năucă. Vina o poartă doamna Gorghiu care a devenit mamă exact cu prilejul alegerilor şi probabil că altele îi erau priorităţile. Alt vinovat este Cioloş care trebuia să se angajeze hotărât de partea acestui partide. A mai fost şi canibalizarea voturilor de promisiunea neonorată numită USR, sprijinit iresponsabil de cam toţi formatorii de opinie intelectuali. Cum poţi sprijini un lider anti carismatic precum Nicuşor Dan, doar că ai nişte probleme cu foşti lideri ai PNL este pentru mine o dilemă. Se simte într-adevăr lipsa unui lider foarte sonor şi flamboaiant precum a fost Crin Antonescu, iar liderul actual Orban este lipsit de posibilitatea exprimării parlamentare. Oricum PNL se munceşte sisific cu molohul prostiei omeneşti care este majoritatea PSD ALDE.

Aşa că lamentaţiile păreriştilor de tipul lui Oreste, individ complet inadecvat dezbaterilor de la Realitatea tv îmi produce silă. Alt părerist pe post de şef la aceeaşi televiziune este şi Cosmin Guşă. Măcar părerile lui despre PSD reflectă o oarecare experienţă cu acest partid. 

Dar cel mai dezgust mi l-a provocat o părticică din dezbaterea de la A3. În pofida oricăror evidenţe mincinoşii de la acest post de televiziune închinat interesului escrocilor şi jefuitorilor României susţineau că Tudose se va supune găştii super penale a PSD conduse de Dragnea. 
Când deschid gura ăştia de la A3 parcă se pune în funcţiune un ventilator cu căcat cum spunea cu dreptate Valeriu Nicolae. 
Probabil că auditorii acestui post sunt supuşi unui flux de droguri politice emise de pastorul cu nume de măcelar, Gâdea. 
Când îi aud pe Mircea Badea şi mai ales pe Ciuvică mi se face scârbă de România. Ciuvică este de fapt expresie parazitismului social. Cum a putut să ajungă acest individ în administrarea României este un mister? De fapt mulţi din echipa lui Emil Constantinescu provoacă adânci dezamăgiri, mai nou inutilul pompos fost şef SIE, Cătălin Harnagea a ajuns în cloaca de imbecili numită ALDE. Ce să mai zicem de fostul prim ministru Ciorbea, culme a degradării şi slugărniciei. 

Această parte a clasei politice de azi te pune pe gânduri.

România funcţionează în pofida acestor nemernici. 



luni, 9 octombrie 2017

Despre ură

Câteva articole recente şi alte întâmplări mi-au reamintit despre ură. Ura împotriva exploatatorilor. Era la modă şi bine reflectată în producţiile aşa zis literare ale epocii începutului anilor 50. 

Am mai prins ceva prin bucăţile din cărţile de literatură română sau citire scoase din romanele lui Petru Dumitriu, persoană devenită  non grata în manual. Era ceva despre nişte sabotori, lucru atât de anacronic, dar pe care îi căuta cu obstinaţie securistul de la Institut încă pe la începutul anilor 70. Nu aflase că sabotorii juneţii sale, care or fi fost, erau demult trecuţi la cei drepţi cu ajutorul propriei instituţii. 

Am crescut într-o familie săracă, doar tata avea serviciu, cei din partea tatei erau săraci, într-o zonă săracă din zona Slănic Prahova. Cei din parte maternă, din Avrigul sibian erau mai închegaţi precum toţi cei din zonă, fără a avea decât puţin pământ, însă erau gospodari, creşteau animale. Nici la Alunis nu erau boieri, moşieri, nici la Avrig. Probabil că ceva de tipul chiabur în Avrig, că la Aluniş nu era cum, pe dealurile răpănoase, bune doar pentru capre. Deci nu a existat ură de clasă în casa noastră, nici cea interetnică. Ai mei şi noi copii am avut buni prieteni în copilărie, vecini evrei, tata era prieten cu un croitor evreu, erau din aceeaşi categorie de muncitori manuali. Încasa noastră nu s-a discutat despre antisemitism. În Ardeal, nici nu se punea problema cu saşii, politicoşi şi vorbind româneşte cu ceilalţi români.

Este adevărat că doar prin manuale să mai găseşti la finalul lui 50 şi începutul anilor 60 ceva cu exploatarea omului. Era în schimb mult cu partidul.
Cam toţi exploatatorii sfârşiseră prin puşcării, printre colegii mei, cred că erau ceva cu părinţi mai răsăriţi, medici, sau ingineri, dar de unde să faci paradă de avut în acea vreme?
Dacă am urât pe cineva am urât un coleg, un derbedeu care a fost făcut înaintea mea pionier, pe motiv că mă-sa era mahăriţă la sindicate. Dar am învăţat bine, am fost premiant, ajunsesem pe bază de origine sănătoasă preşedinte de unitate, şeful pionierilor din scoală, şi făcut devreme utemist.

Cu vârsta şi în carieră am devenit tot mai pornit împotriva sistemului comunist, de fapt un amestec detestabil de naţionalism comunism cu iz legionar şi antisemit ascuns, care cultiva impostura şi dosarul de cadre. Al meu a fost pătat, dar nu am invidiat colegii care au plecat al burse în Occident. Aveam compensaţie doar Europa Liberă şi lectura, că se traduceau multe cărţi de istorie pe vremea aia. 


Culmea că ura a revenit după 1990. Ura împotriva exploatatorilor la începuturile lui 90, mineriadele îndreptate împotriva celor care nu gândeau ca FSN-ul.  Exact cei care au cultivat ura împotriva burghezo moşierilor sunt astăzi ciocoii ticăloşi car au acaparat teritoriul ţării, au jefuit economia şi se plâng că acum sunt hăituiţi de justiţie. 

O altă latură a urii este xenofobia, ura împotriva ungurilor, a bozgorilor care vor Ardealul, pe care o întreţin şi slugile maghiare de la noi ale bossului Viktor Orban de la Budapesta. 

Dar ura cea mai mare este cultivată de islamici împotriva Occidentului, asezonată cu acte teroriste de cea mai mare ticăloşie prin Europa şi alte părţi. 
Reversul este ura faţă de emigranţi, în ei sunt văzuţi posibili terorişti. Din păcate nici comunităţile musulmane din Occident nu fac mare lucru pentru a stârpi terorismul. Pentru că din acest motiv ura se răsfrânge şi asupra lor a majorităţii musulmanilor normali. 

O altă ură ciudată se dezvoltă în America, pasiunea pe statuile confederaţilor din Războiul de secesiune! Ele trebuie dărâmate şi acţiunile aste de tip corectitudinii politice, care este o imbecilitate, cu reflexele contrare ale extremismului superiorităţii şi supremaţiei albilor. Este absolut un non sens să te răzbuni pe statui, să declari pe Washington şi ceilalţi părinţi ai naţiuni americane doar nişte aroganţi stăpâni de sclavi. Toate astea fac parte din istoria Americii şi experienţele astea au făcut America mare!


Ura de orice tip nu are rezultat decât învrăjbirea, afectarea fizică a celor care militează, sau chiar moarte unor victime nevinovate.