Criticilor mei

Ieri seara am făcut o postare care a stârnit reacţii imediate. Pe mail, nu pe blog.

Pentru a lămuri nişte lucruri trebuie să facem nişte judecăţi de valoare. 

Sunt oameni care sunt dotaţi cu o inteligenţă deosebită şi cu un bun simţ formidabil. Sunt aproape doi ani de când a trecut la cei drepţi, un om care avea din plin aceste însuşiri native. Să avem un gând pios pentru Victor Raica! Victor poseda din plin aceste calităţi şi dacă discutai cu el erai sigur că opinia lui este cea bună. Avea un nedezminţit simţ analitic şi intuia partea bună a lucrurilor.

Am prieteni, cunoscuţi rămaşi cu nişte modele, paradigme, prototipuri ai unei lumi revolute. În vremea dictaturii comuniste lucrurile erau clare, pe de o parte erau politrucii, activiştii şi slugile lor toţi în simbria marelui geniu carpatin al iepocii de aur, pe de alta era poporul cu expresia de confruntare polemică făcută de intelectuali, mai ales din zona literară. Puţini au avut curajul confruntării deschise, restul au rezistat prin cultură. Cam aceeaşi paradigmă a fost şi în primii ani ai post-comunismului cu conducerea cripto-comunistă a lui Iliescu. De o parte erau de data asta intelectualii şi o minoritate care aderase la partidele istorice şi pe de altă parte era FSN şi aprobarea larg populară, în căutare de tătuci. De pe atunci au avut loc nişte demisii, nişte poziţionări curioase ale unora dintre intelectuali. Unii dintre ei s-au implicat politic, alţii s-au declarat apolitici, fiind însă foarte favorabili lui Iliescu şi compania. Baricadele erau clar conturate şi Iliescu era în criză de intelectuali credibili. 

Apoi după 2004 lucrurile s-au mai schimbat, unii dintre intelectualii critici au căzut în farmecele marelui demagog Traian Băsescu, pe care şi eu l-am crezut un om de stat. Intelectualii căzuţi ca musca pe hârtia lipicioasă a farmecelor false ale lui Traian Băsescu refuză a concede că s-au înşelat, şi-l susţin în pofida dovezilor că este un demagog oarecare, un oportunist, un manipulator fără scrupule, un individ obtuz căruia nu prea merită să-i stai alături.

Ei bine prieteni de ai mei mai cred că intelectualii au rămas la rolul de luminători ai naţiei. Libertatea şi democraţie i-au revelat pe unii, aş spune fără să mă înşel majoritatea, că sunt nişte oameni obişnuiţi, cu îngrozitoare vanităţi, chiar dacă unii continua să scrie bine şi frumos. Nu am un exemplu de mare şi important intelectual care să fii reuşit să capteze publicul. Experienţa lui Nicolae Manolescu, care se vedea un nou Maiorescu, care a condus un partid, la un moment dat de succes, a fost finalmente, un eşec. Politica este totuşi ceva diferit de intelighenţie, este o meserie care cere sacrificii şi dotări deosebite şi exemplul este tot Traian Băsescu, care poate fi oricum, categorisit dar nicidecum intelectual. Intelectualii au rămas încă la mentalitatea că binemerită stima publică şi demnităţi în consecinţă şi aici se află grava fractură de azi, care a i-a împărţit în intelectualii lui Băsescu, care încă trăiesc iluzia meritelor şi ceilalţi care au scăpat de acest coşmar!

Un bun prieten îmi reproşează că nu pot fi liberal, pentru că mi-am desfăşurat la stat întreaga activitate profesională. Asta este foarte adevărat, dar asta nu mă împiedică să am o gândire liberală.  Cumnatul meu a lucrat mai toată activitatea sa profesională de după Revoluţie în domeniul privat şi a avut mari frustrări, în primul rând de natură a veniturilor. Acum este chiar el întreprinzător şi este foarte nemulţumit de politicile fiscale ale acestui guvern, ca şi ale precedentelor, care toate pun jugul unor impozitări devastatoare. Şi că venii vorba de liberali, păi cel care acum se află în fruntea liberalilor, adică domnul Crin Antonescu nu a desfăşurat activităţi de afaceri, a fost profesor şi apoi politician, plătit de la buget! Şi totuşi asta nu-l descalifică de liberal!

Unii îmi reproşează lipsa echidistanţei politice. Recunosc că vederile îmi sunt liberale şi cum am mai spus nu pot să-l acuz pe altul care se vede de stânga, că n-ar avea concepţii liberale, măcar în anumite domenii. Nu pot să nu apreciez guvernul Ponta de după alegeri care a făcut lucruri în favoarea pensionarilor, printre care mă aflu, iar cei care nu recunosc asta sunt bolnavi de ipocrizie.  Guvernul a mărit punctul de pensie după vreo 4 ani şi a mai recalculat şi punctajul, conform legii, în anumite situaţii. Cred că nu se face mare tapaj la asta, doar militarii sunt mai cu moţ şi tot timpul nemulţumiţi, chiar dacă pensiile lor sunt cam nejustificat de mari, comparativ cu ale celorlalţi. Problema cea mai mare este că încă o decolare economică nu se petrece şi că acest guvern are o mare provocare în acest domeniu, care ar mai micşora povara financiară!   Cât despre liderii USL nu sunt căzut în admiraţie. Victor Ponta care a realizat responsabilitatea şefiei celui mai mare partid românesc s-a schimbat mult în bine, nu mai are obrăznicia şi aroganţa de acum trei ani. El rămâne cu mare povară, aceea a acuzei de plagiat la teza de doctorat! Cât despre Crin Antonescu el rămâne unul dintre cei ai abili, duri şi iscusiţi oameni politici ai momentului. Lui i se datorează în primul rând construcţia USL, singurul vehicul care să-l ducă la fotoliul de preşedinte, care a gâdilat corect orgoliul lui Ponta pentru şefia guvernului.

Amândoi au ca restanţă insuccesul din vară de înlăturare a preşedintelui Băsescu, însoţită de o puternică reacţie denigratoare pe plan internaţional, favorabilă celui din urmă. Observ că Antonescu a reuşit să treacă peste anumite derapaje oratorice isterizante şi cu declaraţii neghioabe, care au servit adversarilor pentru a-l acuza de atitudini antieuropene şi antiamericane. La Crin Antonescu a funcţionat şi o abjectă calomniere a unor obiceiuri cu nimic dovedite, în lipsa unui plagiat cum a fost găsit la Ponta. Dar cum se spune, calomniază că până la urmă rămâne ceva, unele din miturile denigratoare mai persistă. 

Se reproşează USL de ce acceptă menţinerea în continuare a lui Traian Băsescu la Cotroceni. Este şi asta o mişcare de şah politic. Atât timp cât Traian Băsescu rămâne preşedinte al României, asupra lui se poate canaliza ura populară şi se pot justifica unele eşecuri. Băsescu şi furia împotriva lui ţin unită USL, altfel s-ar destrăma. Traian Băsescu face deservicii partidului din care provine, el l-a făcut, el îl omoară, se amestecă absolut ilegal în viaţa politică, dă declaraţii halucinante, cheamă la raport fără nicio bază, deci comite rău împotriva lui şi ai celor care-l urmează. Traian Băsescu se depărtează din ce în ce mai mult de realităţile politice şi este din ce în ce mai  mult inoportun şi un om la trecutului. 

Grajdurile politicii româneşti sunt imense şi încă nu se vede nici un Hercule care să le cureţe!