Opinii politice şi culturale în răspăr

Răspuns prietenului Valeriu Fe!

Dragă Valeriu,

Eu sunt un suporter al USL fără mari iluzii!

Ştiu care sunt defectele celor doi lideri, dar şi calităţile acestora!

De exemplu Ponta poartă povara unei acuze de plagiat! 

Chestiunea este extrem de discutabilă, atunci când ea poartă amprenta unei încărcături politice. Nu am de gând să-l scuz, dar am auzit pe nişte surse că cel plagiat era de fapt între îndrumătorii care au folosit referatele lui Ponta în cartea scrisă mai repede decât teza lui Ponta, nu ştiu dacă este adevărat, dar poate fi rezonabil, dacă acela nici nu a fost afectat că ar fi fost plagiat, de fapt cei din care s-a plagiat au declarat invers! Că nu! Dar şi asta poate fi de tipul interesului şi al politicii! Că este sau nu adevărat, asta este cu totul altă poveste!

Oricum m-a amuzat iritarea lui Mircea Vasilescu, redactorul şef al Dilemei Vechi pentru că Parchetul a dat NUP la acuza de plagiat. Era culmea că tocmai Parchetul să devină şi oficiu de expertiză academică!

Cât despre Crin Antonescu cred că nu există om politic mai calomniat, mai murdărit de jurnalişti mercenari, mai contestat de anumiţi intelectuali vanitoşi şi aroganţi.

Un individ care stă două ore de vorbă cu unul din cei mai respectabili analişti americani, George Friedman, directorul Stratfor, nu cred că este chiar un terchea berchea!

Apropo, cu Ponta şi cu Băsescu Friedman a schimbat amabilităţi de 20 de minute, deci americanul ştie în plus că Antonescu este candidatul cel cu cele mai mari şanse să ajungă preşedinte!

Are şi Antonescu declaraţii proaste şi nesocotite, exploatate la maximum de adversari: că pot fi înlocuiţi judecătorii CCR, că adversarul la preşedinţie este State Department!

Antonescu a făcut însă greşeala de neiertat să-i înfrunte pe vanitoşi gen Pleşu sau Liiceanu pe terenul dezbaterii intelectuale, unde ei şi alţii la fel se cred stăpâni absoluţi.

Încruntările lui Andrei Pleşu sunt contrazise de antropologul Vintilă Mihăilescu, în aceeaşi Dilemă Veche în problema lucrului în echipă. O creaţie de tip literar artistic este în majoritate covârşitoare opera unui singur autor, o cercetare ştiinţifică, chiar şi-n domeniul ştiinţelor umane poate fi rezultatul unei activităţi de echipă, având în frunte un magistru coordonator.

Cred că opiniile privind politica, subliniez politica, nu altă zonă de dezbatere, a acestor intelectuali care au ocupat centrul atenţiei culturale sunt la fel de bune sau proaste cu ale majorităţii românilor cu bun simţ. Am observat că se pot înşela la fel de grav cum se pot înşela şi alţii care nu prezintă aceste pretenţii.

Cum am remarcat cu multă obidă, că vanitatea şi aroganţa unora care au pretenţia că dacă au devenit scriitori şi au fost publicaţi opiniile lor sunt absolute, devin adevărate şi de necontestat!

Am văzut cu tristeţe cum este calomniat înjurat şi detestat un mare poet, curajos şi onest precum Mircea Dinescu pentru că dovedeşte şi talente de chiabur şi de negustor! De cine? De nişte derbedei care scriu şi versuri proaste sau texte de aruncat la coş pe motivul că acum poţi publica mai uşor, nu mai este cenzură şi devii instantaneu scriitor, când tu nu eşti decât un scârţa scârţa pe hârtie, bloguri, internet! De nişte frustraţi, roşi de invidie că nu sunt în stare nici măcar să scrie o frază de luat în seamă, sau un vers mai acătării!

Pe vremuri  puteai scrie versuri proaste şi texte tâmpite şi ticăloase doar dacă lăudai Partidul (PMR, PCR, UTM, UTC, etc.) sau Conducătorul! Acum poţi scrie imbecilităţi şi te promovezi pe la ICR şi prin străinătăţuri, pe bază de găşti şi interese de bisericuţe! A dispărut cenzura bunului simţ!

Şi în cultura română este o inflaţie de non valori cum se remarcă abundenţa de emisiuni televizate care sfidează buna creştere!

Degeaba se agită  unii prin aceeaşi Dilemă veche, este clar că acum ne lipsesc nişte modele publice incontestabile!