Nimicuri duminicale

De când m-am întors din spaţiul germano-austriac la Bucureşti a început Festivalul Enescu.

Am invidiat pe aceia care au putut să-i audieze pe Radu Lupu şi de Daniel Barenboim. 

Eu am tot căutat pe net ca să pot asculta şi urmări concerte din festival.

Abia vineri 6 septembrie am reuşit să urmăresc, seara târziu, o formaţie italiană Europa Galante, condusă de Fabio Biondi, care  a cântat doar muzică preclasică, un repertoriu alcătuit din piese de Vivaldi. Vă mărturiseam că dimineaţa când fac mişcare sportivă ascult România Muzical, care este generos cu repertoriul din preclasici şi baroci. 

Astă seară, duminică 8 septembrie am noroc că ascult pe TVR HD Armonia Atena, o grupare muzicală elenă care a interpretat opera Alessandro de Haendel, din nou muzică barocă. Îmi place mult muzica asta de acum 3 - 4 secole, cum sunt un mare amator  de pictori flamanzi, ştiţi i-am admirat la Viena!

Dar am ascultat, mai devreme şi concertul de la Sala Palatului cu Orchestra Română de Tineret dirijată de Lawrence Foster, internet on line. A fost un privilegiu să ascult Concertul dublu pentru vioară şi violoncel de Brahms cu soliştii faimosul violonist Pinchas Zukerman şi soţia sa violoncelista Amanda Forsyth. M-a intrigat că  l-a pupat pe buze şi i-a şters după, rujul şi am aflat apoi de pe internet că sunt un cuplu. 

Apoi Orchestra Română de Tineret condusă de Foster ne-a oferit piese de Ravel. Frumos!

Am citit din România Literară că bietul Radu Gyr s-a comportat nefericit în colaborările de la Glasul Patriei. M-a dezamăgit pentru imaginea de martir pe care o aveam de spre poetul Radu Gyr, autorul formidabilului Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane. Dar cum poţi judeca oamenii în vremurile alea rele şi ticăloase?

Pe 31 august s-a sărbătorit beatificarea Monseniorului Vladimir Ghyka. Aflu că  printre cei care-l celebrau era şi Ion Iliescu, care, vrem nu vrem, vrea nu vrea este legat de comunismul care l-a chinuit şi omorât. Remarca o face îndreptăţit dar şi cu o mare ipocrizie "Vladimir" Tismăneanu. Râde ciob de oală spartă!

Mă bucur că i-am bătut pe unguri la fotbal! Nimeni nu se aştepta să fie atât de slabi. Minunile din 1956 când ar fi trebuit să devină campioni mondiali sunt demult istorie şi legendă ca acelea ale lui Anonymus!