marți, 29 octombrie 2013

Bietul Patapievici

Gândindu-mă la Horia Roman Patapievici mi-am amintit de titlul tât de potrivit în context al romanului lui Călinescu. Pentru că asemenea arhitectului Ioanide, H.R. Patapievici a construit ceva, nu o case, clădiri, ci o instituţie culturală de excelenţă.
Mi-l amintesc pe Patapievici de la începutul anilor '90 când scria la revista 22. Opinia mea este că apăruse cel mai înzestrat eseist român de după Revoluţie. Am citit cam tot ce a scris, unele cărţi ale sale au născut vii controverse, i-am citit lunar revista Idei în dialog, pe care o regret şi acum că şi încetat apariţia. 
Părerea mea este că cel mai important lucru realizat de Patapievici a fost instituţia ICR. 
Numirea lui Patapievici la conducerea ICR a fost una din puţinele decizii bune şi potrivite făcute de  Traian Băsescu!

Într-adevăr dacă cel care a ar fi urmat ar fi păstrat ceea ce făcuse Patapievici cu minime schimbări, ICR ar fi putut continua bunele proiecte. Însă privind retrospectiv activitatea urmaşului lui Patapievici, adică Andrei Marga totul a devenit o catastrofă. Cu tot regretful, Andrei Marga a fost o alegere complet neinspirată!
Domnul Marga, în urmă cu 15 ani a declanşat o reformă necesară a sistemului universitar românesc, care corespunde azi sistemului Bologna. Atunci a fost omul potrivit. În 2012 Andrei Marga la ICR a fost omul nepotrivit, între timp a îmbătrânit şi a îmbătrânit rău! Oamenii aleşi de el la conducerea unor ICR din lume au determinat blocarea activităţii acestora. Nu credeam că poate fi aşa de resentimentar şi de subiectiv şi cred că este adevărat că şi-a promovat nişte acoliţi proşti şi nepotriviţi. Nu ştiu ce hram poartă urmaşul lui Marga, Zamfiroiu, dar răul a fost făcut şi ştiu cât de uşor se strică instituţiile, din proprie experienţă.
Scrierile lui Patapievici au stârnit şi multe controverse. Contrar  caracterizării pe care unul care spune că se pricepe la ştiinţe politice, Patapievici nu este un liberal de centru, concepţiile lui Patapievici sunt conservatoare de tip clasic. Una din propunerile care au ridicat spâncene a fost votul cenzitar, dar cum stabileşti în ziua de azi cine este în stare să decidă prin vot sau nu? Asta a părut ca fiind foarte reacţionară şi  complet nepotrivită.
Dar cel mai rău i-a supărat pe populiştii naţionalişti. El nu s-a ferit să spună clar care ne sunt defectele naţionale.
Ca să exemplific, Corneliu Vadim Tudor şi-a porcăit şi trecut prin noroi toţi adversarii ca şi cum românii ar fi doar nişte arieraţi sau întârziaţi intelectual şi sub ce nume? România Mare!
Alţii nu se feresc să spună că suntem parte a unei naţii de rahat, dar când vreun străin confirmă asta,  imediat le stare muştarul.
Aceşti "patrioţi" sunt iubitori de conspiraţii şi sunt destui care complotează împotriva bietei Românii -masoni, evrei, ţigani, unguri. Ori Patapievici ar avea câte ceva din aceşti obscuri complotişti???!!!!
Patapievici este extrem de cătrănit privind murdărirea onorabilităţii sale mai ales în mediul de pe internet. 

Regret că a luat decizia să nu mai fie un intelectual public.
Toate acestea le-a exprimat Patapievici într-o conferinţă de la Cluj, şi opiniile sale le-a consemnat Mihnea Măruţă pe blogul său. Am aflat de spre acestea de la un prieten şi m-am grăbit să citesc ce mai spune Horia Roman Patapievici.

Mărturisesc că nu i-am împărtăşit de loc opiniile politice privind stricta actualitate, dar asta nu mă împiedică să apreciz superlativ construcţiile sale, eseurile şi cărţile sale! 

Sper ca să se găsească un destoinic care să-i continue opera la ICR. Ar fi păcat ca lucrurile bune să nu fie reluate şi sunt destui intelectuali cu calităţi de manageri, apropiaţi ai puterii de azi în stare să  facă acest lucru. Sper ca liderii politici să înţeleagă repede asta şi să lase pe alde Zamfiroiu şi ejusdes farinae să facă doar pe diplomaţii! 


duminică, 27 octombrie 2013

Politice în final de octombrie

Trebuie să mă laud că Dilema veche a publicat comentariul meu privitor la procurorul Papici.
Dacă în redacţia acestei reviste Pleşu şi Mircea Vasilescu au simpatii băsiste, constat că opinia mea, de bun simţ a fost bine primită. Procurorii, judecătorii nu fac politică, pot avea simpatii, dar nu au voie să şi le expună cu obrăznicia acestui mercenar, numit Papici.

Chiar dacă unii vor strâmba din nas, vreau nu vreau trebuie să revin la Traian Băsescu.
Dacă pe vremea lui Iliescu din vremea mineriadelor şi a fierbinţelii anului 1990 cea mai deochiată expresie a fost sula-n coaste a lui Coposu, limbajul prezidenţial s-a degradat vizibil după 2004. Traian Băsescu are ceva din exprimarea lui Corneliu Vadim Tudor din România Mare, revista sa de pamflet şi înjurături care murdărea un concept sfânt al naţionalismului românesc. Şi nu s-a putut abţine nici acum, în ultimul timp. 
Se pare că vizita lui Ponta în Statele Unite l-a vexat adânc la naturelul simţitor. Vicepreşedintele Biden l-a sunat şi pe Traian Băsescu, era normal, doar el reprezintă România şi baza de la Deveselu este interesul SUA, dar Băsescu a folosit-o pentru a se revanşa la vizita lui Ponta!
Aşa ca să se răzbune s-a dus el la ultimul Consiliu European. Unde n-avea nicio treabă cu subiectele în dezbatere. Bine, bine că au vrut muşchii lui să se afişeze la Bruxeles, dar nu a scăpat  ocazia să fie mojic şi bădăran şi l-a luat peste picior pe Ponta.
Amuzant a fost că la Bruxelles a fost abordat ironic de Primul Ministru al Olandei: "You are back", " I am always back" a fost răspunsul lui Băsescu, uitând că mai are fix un an să mai fie pe la Bruxelles în calitatea de preşedinte.

Sunt extrem de frustrat că un asemenea individ reprezintă România. Dacă la noi este şi a fost favoritul miticilor care se bat pe burtă indiferent de rang, cultură, reprezintă democraţia gherţoilor care-şi permit să să spună bă inginere, sau bă doctore, neavând în vocabular politeţea numită domnule, Traian Băsescu este vinovat de degradarea limbajului în politica românească. Are şi Ponta dreptate când îl numeşte şomer de lux, neavând nicio sarcină precisă, se munceşte să contreze politic USL, chiar dacă aceast lucru nu este favorabil ţării.n

Nimic nou nu-i sub soare, o ţară cu pretenţii occidentalizante mult mai importante precum Cehia se zbate într-o totală confuzie. Au avut loc alegeri parlamentare, stânga este în avans, dar trist este că a doua formaţiune în preferinţa cehilor este partidul comunist. Poate că acel comunism ceh a trăit Primăvara de la Praga, dar asta se întâmpla exact acum 45 de ani! 

Ce mă preocupă este că aceste proteste anti Roşia Montană pot produce o mişcare radical ecologistă, care poate fi extrem de defavorabilă dorinţei de dezvoltare a României. România are nevoie de energie şi de exploatarea resurselor noastre, gazele de şist pot fi o soluţie de independenţă energetică, precum şi producţia de energie electrică pe cale nucleară. Dacă opoziţia nedocumentată asupra exploatării acestor  resurse ar avea impact politic ne putem trezi că vom importa de la vecini energie murdară la preţuri prohibitive. Mai ales că jocurile vechiului inamic rusesc pot să tulbure apele.


Este trist că jurnaliştii fac agenda politicienilor obligându-i să dea răspunsuri unor zvonuri neconfirmate şi cretine. Mă bucur însă că există comentatori obiectivi şi lipsiţi de evidente simpatii politice. Aici îi remarc pe Alina Mungiu Pipiddi şi pe Emil Hurezeanu, chiar dacă acesta crede că Traian Băsescu şi CSAT decid politica României. Totuşi, Parlamentul este suveran în deciziiile fundamentale! 

joi, 24 octombrie 2013

Horia Ştefan

Horia Ştefan
Pe 16 octombrie am avut parte de o întâlnire neobişnuită!
Am revăzut pe cineva pe care nu-l mai văzusem de cam 40 de ani!
Este vorba de Horia Ştefan. 
Laurian şi Horia
Horia Ştefan a fost primul şef al Grupului Reactor de la ITN Bucureşti.
În primăvara lui '74 când m-am reîntors din armată m-am transferat la acest grup, unde mai eram coleg cu Laurian Anania (nepotul mitropolitului Bartolomeu!), coleg de facultate şi cu fizicianul Oprică Pupa-l-aş!
Eu cu Horia
Cu Horia Ştefan am făcut prima debarcare la Piteşti, prin iulie 1974, la sediul ITN Piteşti. Acolo am ajuns la un loc unde se vedea o groapă cam de doi metri adâncime. "Aici va fi reactorul" ni s-a spus!
Eu cu Laurian
Horia Ştefan a părăsit România şi s-a stabilit în în Canada. Şi iată că revenind în România, cu ajutorul lui Laurian l-am revăzut!
Horia arată foarte bine şi sportiv la peste 70 de ani!
M-a întrebat de persoane care demult sunt în istoria institutului unde am lucrat!
Dacă vă uitaţi la poze o să observaţi că Moş Crăciun sunt Eu!!!!!
Hahahaha......








Telefonul doamnei Merkel

Ne-a parvenit ştirea că doamna Merkel avea telefonul supravegheat de NSA!
Există mai multe explicaţii:

I) Băieţii de la NSA au rămas cu 23 de ani în urmă şi o confundă cu un lider est-german!

II) Băieţii de la NSA folosesc încă directivele OSS din Al Doilea Război Mondial, când Germania era ţară inamică!

III) Băieţii de la NSA sunt angajaţi de Bild să afle secretele amoroase ale focoasei doamnei cancelar! Se ştie făcea nudism (în tinereţe), a fost divorţată şi are o mare trecere la nemţi! 

Hăhăhă... prostia n-are leac, e răspândită în toată lumea şi mai ales prin serviciile secrete...  

miercuri, 23 octombrie 2013

Mizerii politice

Într-un fel am nostalgia primilor ani de după Decembrie1989. 
Atunci toate erau clare pentru noi, Iliescu şi ai lui erau răi, iar noi, siguri, buni, angelici! 
Cam toate convingerile noastre de neclintit, siguranţa noastră au început să se clatine după 2004. 
Chiar dacă, ulterior, unii dintre noi ne-am dat seama că ceea ce părea preţios era doar calp, alţii, din  aroganţă, mândrie, încăpăţânare prostească nu vor să recunoască că s-au înşelat. Aşa că baricada nu mai era clară, bine definită, unii buni au devenit cel puţin controversaţi, iar unii mai răi s-a constatat că nu au fost chiar aşa de răi. 

Câteodată dezbaterile de la televiziuni, că-s mai multe, mult prea multe, sunt lipsite de moderaţie, bun simţ şi inteligenţă mă fac să închid televizorul, sau să mă uit pe canale de pescuit!

Astfel în seara asta constat că un  imbecil, Cătălin Prisăcariu, umblat pe la reviste de satiră şi umor, el fiind lipsit complet de umor, invitat pe la Rodica Culcer în alaiul ei de neo-utecişti susţinea gaia maţu că CCR a decis că preşedintele Băsescu poate să meargă când vrea muşchii lui la Consiliul European, fie că are sau nu treabă. Acum se discută despre agenda digitală, problemă aflată în responsabilitatea guvernului. Traian Băsescu, după ce ieşea când ne era lumea mai dragă şi debita enormităţi şi mojicii, acum face tot ce poate să pună beţe în roate USL. Aflu că va contesta la CCR şi înţelegerea cu Rompetrol şi tot felul de alte chestiuni care privesc desfăşurarea guvernului. 

Ponta se află în SUA cu destul de mult succes, iar alde Udrea se munceşte să minimalizeze rezultatele acestei vizite şi nu m-ar mira dacă Traian Băsescu să sară şi el cu gura.

LA Antena 3 se trăieşte într-un continuu frison, în noul cod de procedură penală se incriminează faptul că dacă se îndrăzneşte criticarea unui magistrat, judecător, procuror poţi intra la..... puşcărie! Şi asta pe antenişti îi umple de nervi, ei care îşi făcuseră o obişnuinţă de luat în şuturi mai ales procurorii, pe drept sau invers şi acum ar fi lipsiţi de acest instrument de presiune.
Pe de altă parte lipsa de pregătire, probitate profesională, cunoaştere istorică a făcut ca un sat din Ardeal să fie retrocedat unor prezumtivi moştenitori ai unui grof maghiar. Pentru toată lumea trebuie să fac o precizare, diupă Trianon maghiarii au trebuit să opteze, rămân în Ardeal sau pleacă în Ungaria. Transilvania s-a supus legilor reformei agrare ca toată România din 1921. De altfel aud că diverşi descendenţi din boierimea română au pretenţii la nişte moşii supuse reformei  din 1921.

Aş că nimic nu este cum cred unii, dar repercusiunile pot fi neplăcute pentru noi şi pentru urmaşi!

luni, 21 octombrie 2013

Pericol! Reclamele!

De mai mult timp am observat că la radio şi tv că suntem sub invazia unor produse care poarte denumiri variate, supliment alimentar, medicamente, etc. Toate ne promit vindecări miraculoase şi rapide, prostamolul vindecă prostovani ca mine de inconforturile prostatei la bătrâneţe şi mai are şi influenţe pozitive la libidou,  pe femei, doamne, domniţe care iau anticoncepţionale exiistă ceva care le vindecă de grăsime şi le redă plăcerea amorului carnal, altele te imunizează, că ajungi sigur în mormânt imun. 
Cred că autorităţile ar trebui să se sesizeze, dacă porcăriile astea luate aşa fără indicaţii medicale nu pot să declanşeze reacţii adverse fie că citeşti sau nu cu atenţie contraindicaţiile. Aceste recomandări făcute de reclame mi se par periculoase, un medic ştie mai bine decât noi ce ar trebui să luăm când nu ne simţim bine.
Şi trăesc cu o mare dilemă ce-i aia supliment alimentar, adică este esenţă de roşii legume, sau carne de porc, fleică, ceafă şi altele...
Jos reclamele de medicamente!

duminică, 20 octombrie 2013

Cârciumile din Piteşti

Comentariul lui Mac m-a determinat să fac un istoric post-decembrist la cârciumii piteştene. Utile pentru care care au trecut prin Piteşti înainte de 1989.
Cele două cârciumi reprezentative ale Piteştiului comunist au dispărut! Clădirea cârciumii Argeşul din centru este azi magazinul Zara! Iar la berăria Zimbru este o bancă. 
Minion, restaurantul cu ştaif al Piteştiului comunist a devenit bombă de drojdieri.
O berărie nu mai există, în centru sunt doar două cârciumi care mai dau tot timpul bere la halbă!
Prima se numeşte Garden Pub, este într-o clădire anexă a fostului restaurant Argeşul. Nedestoinicia şi incapacitatea foştilor chelneri care au preluat în regim MEBO Argeşul, această cârciumă cu o superbă grădină au făcut din ea o amintire.
În schimb vecina a prosperat fiind etalonul piteştean datorită amplasamentului. Şi etalonul se măsoară la veceu, budă, etc, unde miroase occidental! Serviciul este bun şi prompt.
În schimb noi, adică eu şi amicul Radu megem regulat al iteprindere! De fapt se numeşte Mansion Pub, vis a vis de Banca Naţională, lângă blocul meu şi are o grădină de la umbra naturală a unui cireş, a unui nuc şi un lemn al câinelui. Este cârciuma cu berea Ursus cea mai ieftină, paharul de 0,4 l costă doar 4 lei, mai puţin de un euro şi primeşti şi un bol de covrigei sau alune! La Mansion Pub se mănâncă bine, fac şi catering pentru oamenii ocupaţi din centrul Piteştiului.
Şi amicul Iulian a experimentat cârciumăreala, nu i-a mers, dar a lăsat amintire în toate bombele cu pretenţii de pub ideea fotografiilor de epocă cu Piteştiul interbelic şi nu numai! A fost ideea lui, n-a patentat-o şi aşa toţi cei cu oarecari pretenţii tapetează pereţii cu poze de acest tip. 
Sunt alte două cârciumi, tot în zona centrală, dar mai ferite, unde mai serbăm zile de naştere. Prima este pe o stradă de lângă podul de fier de cale ferată din Târgu' din Vale. Se numeşte Nea Ilie, este afacerea unui târgoveţ într-o fostă casă cu curte şi aici ai ocazia să consumi grătar cu mici, momiţe, maţe şi alte d'astea. Preţurile sunt foarte bune, suta de Finlandia este 10 lei, se bea vin la şpriţ, dar seara este invadat de gherţoi, manelişti, ţigani cu pretenţii!
Ală bombă de acelaşi tip este Tezeu, bombă de cartier, aflată pe o stradă laterală cu IC Brătianu, fostă 1 Mai, cârciumă de cartier, cu foşti activişti, fost securişti, şi obişnuiţi din  zonă. Aici sunt cei mai ieftini mici 1,60 lei, grătar, dar la aragaz  şi şpriţ. Cu vinul de şpriţ trebuie să fii atent, este ieftin şi găseşti şarje care pot declanşa dureri de cap.
Astăzi afacerea cârciumilor prosperă, cum este Mansion Pub, aflată aproape de facultatea de Studii Economice şi Drept (fostul Centru de Calcul) şi este plin de tinere drăguţe care trag cu sete din ţigări şi consumă salate sau cartofi prăjiţi. Ăsta-i defectul principal al cârciumii piteştene este mult fum şi ventilaţia merge prost!

Piteştiul are o grămadă de localuri, eu vi le-am prezentat doar pe cele pe care le frecventez!

Alte dileme intelectuale

A fost reconfortant să citesc articolul lui Cristian Ghinea din ultimul număr al Dilemei vechi.

Da! Desigur, unii spun că eu am doar atitudini critice faţă de acest tânăr polemist. 
Nu! Atunci când scrie lucruri cu care nu pot fi decât de acord cu el, le spun cu plăcere. 
Articolul intitulat Mugur şi ambasadorul este replică la dilemele colegei de generaţie, Bianca Burţa Cernat.

Şi Ghinea ne spune despre punerea în scenă a Geaninei Cărbunariu a dosarului de securitate a unui erou anticomunist mai puţin cunoscut, Mugur Călinescu. Acest adolescent a băgat groaza în securitatea botoşeneană, la fel cum i-a speriat Radu Filipescu la Bucureşti. Adolescentul de 16  ani  în 1981 scria grafitti pe zidurile oraşului natal îndemnând la solidaritate şi rezistenţă împotriva dicataturii. A fost anchetat, dar autorităţile s-au ferit să facă un caz, le era teamă, justificată, că acest tânăr ar putea mobiliza congenerii! Din păcate, moare de leucemie după trei ani. Nu a mai apucat zilele în care regimul scelerat împotriva căruia milita s-a prăbuşit, a murit de leucemie după trei ani.

Iar apoi Cristian Ghinea comentează cartea apărută la Humanitas despre ambasadorul Coen (Cun) Stork. Coen Storrk a fost ambasadorul Olandei în anii finali ai dictaturii ceauşiste, dar comportamentul său nu avea nimic de a face cu morga diplomaţilor de profesie. Se preocupa de realitatea românesască, avea  relaţii şi invitaţi pe cunoscuţi disidenţi şi scriitori români, Pleşu, Dinescu, Buzura. Ce vremuri! Toţi aceştia erau atunci în aceeaşi parte a baricadei! A contribuit la formarea unui institut care s-a ocupat de istoria recentă comunistă a României.
Şi ce spune securitatea românească? Că este spion şi evreu. Aşa gândeau aceşti patrioţi ai republicii ceauşiste. Când cineva nu se  comportă cum cred securiştii că este normal, te etichetează! 
Şi azi sunt reziduurile gândirii securiste, când unul este neconvenabil, este evreu şi ţigan, că parcă ţiganii şi evreii nu aveau decât scopul să se împerecheze şi să producă politicieni, poeţi, scriitori şi intelectuali exemplari ai României de azi!

Şi aşa începi să te întrebi precum Binaca Burţa Cernat dacă nu este excesiv să discuţi despre anticomunism. Eu cred că este prea puţin, trebuie să avem memorie, fără ea, putem repeta erorile trecutului!

Am avut polemici cu prietenii care mă citesc de ce cred că este excesiv să vorbeşti despre unii patrioţi români asupra opţiunilor lor politice, adică faptul că unii dintre ei au fost simpatizanţi legionari.
Aş vrea să amintesc acestora că tăvălugul bolşevico-comunist a dorit zdrobirea oricărei opoziţii democratice. Primele victime au fost liderii tărănişti, apoi liberalii, care cam colaboraseră cu ei. Ultimii au fost legionarii, pe care iniţial i-au dorit în rîndurile comuniştilor. Ideologia extremistă legionară semăna cu a comuniştilor, diferenţa era că aceştia erau patrioţi şi se împotriveau invadatorilor cu steluţă roşie care doreau să devenim slavi şi sclavi! Iar simpatizanţii de după ’45 erau tineri care nu mai aveau nicio legătură cu liderii legionari, lichidaţi de Carol al II-lea sau reprimaţi de Antonescu şi fugiţi din ţară după reprimarea rebeliunii din ianuarie 1941.
Luptătorii din munţi erau cei care se împotriveau dicataturii comuniste şi erau ofiţeri deblocaţi, ţărănişti, liberali şi mai ales legionari, nici nu mai conta în ce credeau, conta că luptau împotriva cizmei bolşevice de pe grumazul României, pe care o redenumiseră repblică populară!

Trebuie să ne reamintim şi să reamintim celor mai tineri că lumea românească nu a fost cum o văd ei astăzi cu toate defectele şi imperfecţiunile ei, ci a fost un loc în care intrai la puşcărie pentru părerile tale şi prin anii 50 puteai sfârşi într-un regim de exterminare. 
Sunt de acord că există destui ipocriţi, care sunt acum un fel de anticomunişti caviar, care erau cu pecereul în gură pe vremuri şi acum sunt amnezici şi neocon, că tot este la modă. Şi în România au suferit la fel cu partidele istorice şi stânga necomunistă! Aşa că mi se pare legitim să  critici defecţiunile capitalismului românesc, capitalismul de cumetrie, excesele neocon care aduc teribil de mult cu extremismul de dreapta, unde omul nu contează. Unii se intitulează democrat creştini fără să priceapă că a fi creştin înseamnă de te preocupa aproapele în nevoie. Falşii neocon ar trebui să mediteze şi măcar să tacă sau să rămână filosofi!

Toamna în Piteşti

Florica
Spre Florica



Legumele toamnei
Darurile oii şi ale porcului
grătar

GRĂTAR!!!!!



miercuri, 16 octombrie 2013

Dilemele mele intelectuale

Am citit nişte lucruri şi nu mi-a venit să cred!
Domnul Tismăneanu care-i vâneză într-un stil autentic bolşevic pe toţi care nu sunt cu ai lui l-a depistat pe Marius Oprea că apără securişti! Asta din informaţiile pe surse ale revistei 22. Care a atins pragul de jos al partizanatului interesat şi jenant.
Marius Oprea explică într-o intervenţie în Observator cultural cum a stat treaba. A fost citat la tribunal sub pedeapsa amenzii într-o cauză destul de obscură privind un fost ofiţer de securitate. Individul respectiv este acum secretar la Primărie Braşov şi fost consilier local din partea PSD. Şi Marius Oprea explică că îl detesta amical pentru că ştia că a fost securist. Au ajuns să se cunoască şi individul i-a dat multe detalii privind securitatea şi a aflat că a părăsit această instituţie. 
Şi mărturia sa spunea că acest individ nu este acelaşi lucru cu Pârvulescu, anchetatorul lui Babu Ursu care a fost declarat   nevinovat de un judecător militar!
Ce face Tismăneanu? Îl acuză pe Oprea că ia partea securiştilor! 
Are un pic de scrupule şi dă saitul Observatorului cultural din care Oprea se explică.

Ce i-am scris eu pe Contributors lui Tismăneanu:

Dacă mai aveţi un dram de onoare şi scrupule ar trebui să ştergeţi acest articol!
Sper că Marius Oprea v-a lămurit în Observator Cultural!
Ce acuze i se aduc, cum văd, acestui individ, Paraschiv nu au legătură cu trecutul, ci cu actualitatea!
De aceea învingeţi ipocrizia şi partizanatele şi renunţaţi la aceste acuze absolut nefondate!
Altfel nu aveţi decât dezonoare!

Ce îmi răspunde Tismăneanu:

Cu ce drept folositi acest ton? Spuneti un lucru fals: nu e vorba de acuze privind actualitatea. Despre fostul ofiter de securitate N. Paraschiv s-a constatat ca a facut politie politica in perioada regimului comunist. Nu de catre mine ori de catre revista “22″, ci de catre Colegiul CNSAS. Deci (a) gresti in ce scrieti si (b) sunteti, politicos formulat, nepoliticos. Nu am absolut nimic de schimbat, rectificat ori regretat in legatura cu acest articol. Daca nu va puteti controla tonul, va rog sa cautati alt forum.

Probabil, că citind pe diagonală am crezut că speţa priveşte actulala sa responsabilitate, care m-a făcut să interpretez greşit acuzele aduse securistului, dar ideea prezumţiei vinovăţiei lui Oprea este stupidă!

Ce să zic, acesta este Vladimir Tismăneanu!

Am avut ocazia să citesc şi replica doamnei Bianca Burţa Cernat în Observator cultural la reproşurile aduse de Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu şi nota bene Vladimir Tismăneanu.
Aflu că această tânăra are vîrsta de 33 de ani, după cum mărturiseşte, având doar 10 ani la Revoluţie. 
Doamna Burţa Cernat îşi manifestă respingerea pentru anti-comunismul de azi. 
Ea face această critică de pe poziţii de stânga şi crede că anti-comunismul şi-a pierdut obiectul.
Reacţia lui Manolescu şi a lui Pleşu mi se par normale, ca oameni păţiţi, care au simţit pe pielea lor beneficiile comunismului victorios, ale obsedantului deceniu (Manolescu), iepoca de aur (Pleşu), nu mă mir şi ader la aceste poziţii. Ei au tot dreptul să fie mefienţi la nostalgii care ar sugera binele sistemului comunist.
Nu ader la ipocriziile unui Tismăneanu. El, în anii '90 era un anticomunist de stânga, cum se manifestă şi Bianca Burţa Cernat, dar de când Băsescu l-a pus în fruntea Comisiei care l-a convins că regimul comunist a fost rău, Tismăneanu ca orice neofit, este mai catolic decât Papa. Noroc că Radu Călin Cristea i-a descoperit pubilicistica angajată dinainte de uşchirea legală din comunista Românie! 
Dar şi Bianca are o scuză, avea doar 10 ani şi părinţii îşi pierdeau vremea la cozi ca mica Bianca să nu simtă cât de ticăloşi erau comuniştii.

Iniţiativa liberală cu insemnele extremismului politic. 
Această iniţiativă o aprob, este anormal ca anume simboluri care amintesc de un trecut deochiat la României să fie resuscitate. Am avut la seminarul privind fenomenul reeducării Piteşti nişte conflicte cu neo-legionari. 
Cred că ştiu suficient de bine istoria interbelică a României şi o mişcare politică care a debutat cu pistolul ca argument politic, care are pe conştiinţă doi primi miniştri în funcţie ucişi, care are mari intelectuali printre victime nu are a se lăuda cu trecutul şi nici nu are vreun viitor. 
Dar sunt obligat să introduc un bemol!
Vorbind de legionarii care au luptat cu arma în mână împotriva invadatorului bolşevic care a comunizat România, nu mai era vorba de altceva decît de patrioţi români! 
Muraru, directorul ICCMMER se înşeală profund în privinţa unuia din eroii neamului, de Ioan Gavrilă Ogoranu. Acesta nu s-a manifestat decât ca un om curajos, care a înfruntat duşmanul, când noi ceilalţi muream de frică! Este o altă nedreptate care i se face post mortem acestui erou.
Ogoranu nu a reprimat evrei că erau evrei, poate i-a înfruntat pe unii care erau în securitate!

Avem prea puţini eroi precum Ogoranu ca să punem umbre asupra lor!


joi, 10 octombrie 2013

10 octombrie Jurnal de actualiăţi

Laptopul meu este varză, l-am umplut de viruşi, hard diskul este defect, aşa că sunt exilat pe desktopul Adrianei. Sunt în chirie cu ora!
Şi am o poftă să-mi dau cu părerea.....
Începutul de săptămâna a marcat o escaladare a preşedintelui Băsescu versus toată lumea. N-ar fi nicio nenorocire dacă ieşirile preşedintelui ar fi rare şi măsurate, de preşedinte adică!
Dar, din nenorocire, ieşirile dumisale sunt răutăcioase, grobiene, nemăsurate, aberante.
Până şi cauzele bune, în pledoaria sa devin suspecte!
Iar reacţia primului ministru Ponta este pe măsură! Amândoi cad de acord la un singur lucru, fiecare în parte este mincinos!
Şi dacă preşedintele ar fi avut şoul tv de luni doar, dar l-a repetat şi marţi şi a mai dat o declaraţie de presă miercuri!
Ordonanţa de urgenţă loveşte în interesele Realităţii tv, pare destul de evident, dar ca domnul Traian Băsescu să se bată pentru televiziunile mogulistice pare suspect. Cum suspectă este şi susţinerea procurorului Papici. Orice s-ar spune, dosarul Referendumului este politic şi apare ca o răzbunare prezidenţială.
Dar unde devine absolut confuz, aiurea şi brambur este în domeniul politicii externe. Este o evidenţă că domnul Băsescu este izolat şi afară şi nu mai este frecventat, aşa ca să-i acuze pe alţii că nu-s frecventabili extern este o exagerare!
Legătura între vizita lui Ponta în Azerbaidjan şi Nabucco este de o absolută cretinie. Să sperăm că aceştia, azerii, mai au interes pentru Oltchim? Opinia moderată a lui Ponta privind Kossovo ţine de o anume prudenţă externă în zona UE, tocmai ideea cu nerecunoaşterea are un impact negativ la problema R. Moldova cu Transnistria! Acest lucru simplu l-a evidenţiat şi Emil Hurezeanu şi Alina Mungiu Pippidi!

Apoi să-l declari băut pe un oficial rus, când probleme de acest tip emană din discursurile ţinute chiar de preşedinte este o bădărănie. Se pare că Băsescu nu mai ţine  cont de niciun consilier. Ca să se afle în treabă i-a trimis pe aceştia să rediscute protocolul de coabitare, cu reacţii ipocrite din partea ministrului Cazanciuc privind seriozitatea abordării. Treaba merge, merge...

I-a mai venit o idee creaţă, că fiind suspendat, a pierdut două luni de mandat şi mai le vrea după decembrie 2014. Să sperăm că există oameni normali şi de bun simţ la CCR!

Relativ la aceste ieşiri prezidenţiale pot să-l îndreptăţesc pe Antonescu, Traian Băsescu îmbătrâneşte....prost.

Cât de trist este să  vezi cum se comportă omul care reprezintă România!

Citind editorialul lui Andrei Pleşu îmi sare în ochi răutatea gratuită şi nemeritată de care au parte două persoane, una foarte publică şi jurnalistă pe deasupra, Alina Mungiu Pipiddi şi scriitorul Nicolae Breban, care mai apare şi el cu interviuri prilejuite de apropierea vârstei de 80 de ani.

Alina Mungiu Pipiddi suferă de o anume vanitate, de fi un reper extern pentru politicile româneşti. Ea este însă persoană non-grata în mediile băsescofile, pseudo neoconservatoare. Este cunoscută cât de ascuţită şi dură este doamna Pipiddi la adresa ipocriziei intelectualilor publici, la  evidenta impostură a unora. Sunt vanitoşi atinşi în naturelul simţitor că o persoană respectată pentru opiniile sale îi arată cu degetul.

Cum se exprima un critic literar, Nicolae Breban este, probabil, cel mai important prozator român contemporan. Romanele sale sunt referinţă în anii 60, 70, 80. După Revoluţie romanele sale nu mai sunt în preferinţele cititorilor, analiza psihologică, abisală la care sunt supuse personajele sale nu mai are căutarea dinainte. Faptul că în interviul din Adevărul îşi arată vanităţile, că se laudă excesiv îi este permis, a trăit o viaţă, are o operă literară importantă, va rămâne în literatura română. Şi pe de altă parte nu periclitează poziţiile culturale ale domnului Pleşu. 
Pe vremuri, Breban a scris un scenariu de film destul de apreciat, Răutăciosul adolescent. Intervenţia domnului Pleşu este a "răutăciosului venerabil"!

Mi s-a părut extrem de util fragmentul de interviu luat de Cristian Ghinea procurorului Papici şi publicat în Dilema veche. Spune-mi ce citeşti ca să-ţi spun cine eşti! 
Papici citeşte doar presa aservită lui Băsescu, EVZ, România Liberă, Adevărul, 22...şi şi-a scos programele de ştiri din grilă, gen Realitatea tv, Antena 3, OTV (anancronic, nu mai este acum! interviul este din 2012). Nu pot să-i dau decât dreptate lui Ponta când a decretat despre acest procuror că este băsist!
Şi că venii vorba de televiziune, sunt aproape de neurmărit teveurile de ştiri, Antena 3 se ocupă halucinant de suspendarea lui Băsescu, iar Realitatea insolventă dă cu parul în Ponta, în USL, în Antonescu, în toată lumea.
Aşa că, mai bine citesc!Am început volumul de eseuri ale lui Rushdie, Patrii imaginare. Foarte interesant, un indian din minoritatea musulmană încearcă să vadă India în imensa ei compexitate!






sâmbătă, 5 octombrie 2013

Din nou despre justiţie

Nu-mi face plăcere să discut despre justiţie. Pentru că în România toţi interesaţii vorbesc despre ea funcţie de interesul politic pe care îl au un dosar de la Parchet sau rezultatul unei sentinţe.
După cum s-a observat preşedintele Traian Băsescu urmăreşte în lupta sa  cu USL destructurarea guvernului Ponta. Astfel doi miniştri importanţi sunt în vizorul justiţiei. Dragnea, care este al doilea om al guvernului, viceprim ministru a fost acuzat de fraude electorale şi recenta anulare a delegării procurorului Papici este direct legată de acest dosar al DNA. Dacă acest dosar este promovat în instanţă Dragnea va fi mai mult ca sigur demis de preşedintele Băsescu. În acelaşi timp şi ministrul Vosganian este în vizorul DIICOT, dar pentru a fi urmărit penal este necesar votul Parlamentului, Senatului, mai precis.
Deci măsura Procurorului General al României a generat o adevărată furtună pe scena politică românească.
Reacţia de satisfacţie a primului ministru Ponta la această decizie a fost după opinia mea grăbită şi nesocotită şi ea  dat apă la moară opozanţilor USL, în primul rând a preşedintelui Băsescu. Pentru că pe linia de comandă a executivului, primul ministru, ministrul de Justiţie, Procurorul General, decizia celui din urmă poate părea a fi o decizie a domnului Ponta, mai ales după declaraţiile date presei. Pe de altă parte Traian Băsescu este direct interesat în această problemă pentru a-şi duce la capăt intenţia de demolare a guvernului Ponta. Din acest punct de vedere acest procuror Papici  pare a fi fost un pion important. Papici instrumentase dosarul lui Dragnea privind fraudarea la Referendumul de anul trecut. Am mai aflat din relatările postului Realitatea TV, aflată acum într-o acerbă opoziţie cu Primul Ministru că Papici ar fi un fel de erou. A fost implicat în dosare grele de corupţie, Adrian Năstase, Remeş, Voicu, etc.
Aici am şi eu o părere diferită de aceea a jurnalistului Nistorescu. El afirma că dosarul Dragnea ar avea dovezi clare şi acuzatoare. Orice ar spune Nistorescu şi martorii lui Băsescu (nu-i includ pe Nistorescu!) acest dosar de la DNA este clar o lucrătură politică şi o răzbunare a lui Traian Băsescu. Despre celelalte dosare nu pot contrazice dovezile privind corupţia unor demnitari, dar aici cu Referendumul nu-i decât politică, în sensul cel mai mizerabil românesc.   
Ceea ce îmi întăreşte această convingere este autodenunţul făcut de preşedinte că i-a telefonat Procurorului General privind afacerea Papici. Aceasta, după mine este o intervenţie cu bocancii în justiţie, după cum s-a exprimat chiar Traian Băsescu!
Nu am decât să fiu de acord cu fostul preşedinte Ion Iliescu că Ponta s-a grăbit cu afirmaţiile. 
Iar atitudinea luată de Crin Antonescu care blamează în mod egal pe Victor Ponta şi pe preşedintele Băsescu de imixtiuni în treburile justiţiei mi se pare potrivită şi salutară (chiar dacă MRU, o foloseşte în sensul de salvatoare, dar are şi înţelesul de potrivită la moment).
Am observat că diverşi jurnalişti îi reproşează lui Antonescu că şi el s-a exprimat despre anumite acţiuni ale justiţiei. Pot fi de acord declaraţia lui Antonescu poate părea oportunistă, dar există şi o diferenţă sensibilă, el nu a făcut imixtiuni în justiţie cum apare clar din afacerea Papici.
Revenind la procurorul în chestiune, dacă la Realitatea era erou, la Antena3 el apare ca un ticălos. Multe dosare ale lui s-au încheiat cu achitări, a fost dată o înregistrare cu presiuni şi ameninţări făcute asupra unui procuror învinuit de corupţie. Domnul Papici apare acolo ca securiştii de pe vremurile comuniste, cu care stăteau braţ la braţ să le-a tragă putativilor opozanţi a lui Ceaşcă.  
Cred că adevărul despre Papici este pe la mijloc, este un pic de  Dr. Jekyll şi mult din Mister Hyde.
Oricum justiţia este puternică şi independentă de politică doar în spaţiul anglo-saxon. Dar şi acolo în SUA, preşedintele poate influenţa justiţia prin numirile celor de la Curtea Supremă, judecători mai liberali, sau mai conservatori.

vineri, 4 octombrie 2013

Lari la Piteşti

Lari şi Gigi
Amicul Lari, plecat în Canada a revenit pe meleagurile natale şi ne-a onorat cu o vizită în Piteşti. ieri pe la ora 5 d.a. 
La apelul lui am răspuns mai mulţi din foştii lui colegi. Şi ne-am strâns la "itreprindere", Mansion Pub, locul meu de bere şi al amicului Radu. 
Au venit să bem un pahar şi să vorbim şi să depănăm amintiri: Ilie, Adrian, Viorel, Gigi şi eu, bloggerul (blogărul).
Ilie şi Lari
Am discutat de tot felul de lucruri inclusiv de actualităţi politice. Problema cu Schengen a fost enunţată  ca acutizată din cauza USL. Eu opinez că motivul este invazia de ţigani de ai noştri prin mai toată Europa, inclusiv din Canada după cum ne relata Lari.  
Lari ne-a povestit şi o întâmplare amuzantă din vacanţa lui în Republica Dominicană.

Bebe, Viorel, eu, Adrian, Gigi, Lari, şi Ilie
Întârziase la bar cu un alt canadian şi li s-a alăturat un medic?! englez, care aînceput să se plângă de români, că ce răi sunt şi câte nenorociri provoacă ei în Marea Britanie.  Amuzat, Lari l-a întrebat de unde crede că este el, englezul a zic Canada, dar apoi lari zice că di Europa de Est şi i-a dat două soluţii Ungaria şi România, la care englezul a zis evident vii din Ungaria! Un, i-a replicat Lari sunt român! Englezl şi-a înghiţit limba şil-a ocolit tot sejurul. 
Aceiaşi de mai sus
Discutând de situaţia din domeniul nuclear, eu le-am spus că pregătim specialişti pentru exterior, la care alt coleg a luat în râs
Eu, între Ilie şi Lari (explicaţii în text!)
Politehnica bucureşteană, păi şi el şi Lari sunt alumni ai acesteia. Da, da Lari aveau deja experienţă când a plecat! Evident că nici în Canada nu stau lucrurile altfel absolvenţii intră în industria nucleară într-un procent scăzut 15-20%, restul se descurcă şi cu altceva. Păi nici eu nu am afirmat că toţi sunt valabili la export, sunt doi, trei pe promoţie care pot pleca oriunde, trei patru care pot găsi un job în domeniu în România. Restul fac ce se poate găsi pe piaţă. De altfel, un profesor de la Georgia Caltech îmi spunea acum câţiva ani că preferă studenţi doctoranzi din România, sunt cei mai buni!
Lari a mai spus apoi o altă chestie care mi-a trezit repici, spunea el că în topul universităţilor nu mai sunt cele germane, că au scăzut nivelul lor. Chiar m-am enervat şi i-am replicat că Germania produce în continuare cele mai bune automobile din lume. Le-am explicat cam cum arată Colegiul lui Mircea, Duale Hochschule Baden Wurtenberg, cu  laboratorul cu roboţi la care ar visa orice universitate tehnică din lume! Şi le-am povestit cum se fac recrutările acolo direct de la intreprinderile interesate la care fac jumătate de timp practică! 
A venit vremesa să plec la concertul Filarmonicii şi i-am părăsit pe priteni şi colegi. Mi-am făcut o poză de despărţire cu Lari şi Viorel a vrut să-l prindă în poză şi pe Ilie. Dar nemernicul s-a ferit şi aşa n-a ieşit poza cu Isus între cei doi tâlhari....băsişti...hahaha!
După concert am revenit la pub să verific dacă mai erau. Da, băieţii rezistaseră! Mai era Lari cu Adrian şi Viorel, care au plecat apoi şi am rămas cu Lari şi cu Bebe, prietenul din Brăneşti care-l adusese în Piteşti cu maşina. 
Am văzut şi nişte poze pe smartphone cu mulţi cunoscuţi sau nu de pe la Cernavodă. În Canada este un contigent important de români de la Institut şi de la Cernavoda, în industria nucleară!
Lari mi-a mai spus nişte chestii interesante! A fost coleg la AECL cu tatăl tenismanului Raonic, muntenegrean de top, acum canadian.  Tatăl Soranei Cârstea i-a fost amic şi consătean lui Lari şi îmi poveste cum iubea acest om tenisul şi uite că se împlineşte prin foarte promiţătoarea lui fiică.
A fost plăcut şi simpatic cu Lari, om interesat de actualitatea politică românească, pofida distanţei, care îmi comentează opiniile din blog şi l-am îndemnat să rămână critic!
Sper să-l mai revedem pe Lari.


joi, 3 octombrie 2013

Încrederea în justiţie

De ceva mai mult timp se întâmplă un lucru cu adevărat bun în justiţie.
Cu ajutorul ICCMMER au fost revelaţi doi din monştri care au condus puşcăriile de exterminare din perioada comunistă. Ei sunt acum în atenţia Parchetului pentru a fi aduşi în faţa justiţiei, pentru crimele pe care le-au comis. 
Până acum procurorii se codeau, afirmau că aceste crime s-au prescris. Sentimentul de vinovăţie al procurorilor comunişti  de a fi părtaşii securităţii în anchetele împotriva românilor îi împingea la aceste atitudini. 
Faptul că, în fine, se poate face dreptate în România mi s-a părut unul din cele mai importante evenimente.
Pentru că opinia mea este că în România justiţia este incapabilă şi părtinitoare este accentuată de controversele iscate în cazurile unde mireasma interesului politic îţi muta nasul!
Accept însă că unele cazuri sunt şi vor fi controversate, că unii pot poza în victimele intereselor politice exprimate grosier şi grobian de Traian Băsescu.
Dar iată cu după ce optimismul meu deborda că ideea aducerii în justiţie a acestor anchetatori şi torţionari este normală şi în afara discuţiei, constat că din nou procurorii se codesc în cazul anchetatorului securist Marin Pârvulescu. Acesta l-a avut în grijă (sic!) pe Babu Gheorghe Ursu, cunoscut disident, victimă a finalului epocii ceauşiste, mort în anchete. 
M-am bucurat că mass media a reacţionat rapid şi pune presiune pe justiţie, pe procurori, adică să-l aducă şi pe acest ticălos în faţa justiţie. 
Aseară la Jurnalul TVR au fost prezenţi în studio Andrei Ursu, fiul disidentului, însoţit de cunoscutul rezistent anticomunist Radu Filipescu. Andrei Ursu şi-a exprimat încrederea în justiţie!
Eu mai aştept!
P.S. Pour la bonne bouche
Comentariul meu despre Malkovich, agăţat pe forumul Dilemei vechi a apărut în ediţia scrisă! Nu-l găsesc pe varianta on-line, lipseşte rubrica Turneu de inbox.
Fericiţii cititori pe hârtie îl vor găsi pe pagina a doua stânga sus!

Simt  din când în când nevoia să mă laud într-un mod extrem de neruşinat, derizoriu şi scandalos sau pe englezeşte, outrageous!