sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Je suis Observatorul Cultural!

Zilele trecute Vladimir Tismăneanu a acuzat pe redactorii Observatorului Cultural de antisemitism. Totul a pornit de la scandalul declanşat de VT împotriva decorării lui Octavian Bjoza, preşedintele AFDPR de către preşedintele Iohannis, pe motiv că acesta ar avea simpatii legionare. Imediat s-au aliniat Deutsche Welle şi Centrul pentru Combaterea Antisemitismului. De fapt la DW este Petre Iancu, un individ cu aceeaşi descendenţă nomenclaturistă ca şi VT, ajuns prin Germania şi foarte activ în vara lui 2012 cu ocazia referendumului poreclit lovitură de stat. Tismăneanu urăşte şi detestă Observatorul Cultural pentru seria de articole a lui Radu Călin Cristea privindu-i activitatea de politruc dinaintea emigrării, cum îl detestă şi pe Ion Ianoşi, care i-a dezvăluit tinereţea troţkistă, fapt pentru care Ianoşi a ajuns un feroce cenzor şi activist de partid legat de crimele obsedantului deceniu.
Dar acuza a fost aruncată după ce Marius Oprea a scris în OC un articol în apărarea lui Bjoza şi a tuturor foştilor deţinuţi politici. Şi Oprea şi Muraru, consilierul lui Iohannis şi cel care i-a luat locul lui Tismăneanu la IICCMER sunt ochii lui Tismăneanu nişte duşmani. Dar de aici până să cataloghezi pe doamna Muşat şi pe Ovidiu Şimonca, şefii  OC de antisemiţi este o cale lungă.
În apărarea acestora şi a Observatorului Cultural au sărit toţi intelectualii care colaborează la această revistă, în special cei de origine evreiască precum Liviu Ornea, Norman Manea şi alţii. Unul dintre ei a amintit că Tismăneanu îşi aduce aminte de originea sa doar accidental, şi atunci când nu mai are argumente de combătut adversarii.
Am avut şi eu acelaşi argument postat pe Contributors.ro pe care, ulterior, Tismăneanu l-a şters! Singurul care-i mai ţine hangul într-un stil cam strepezit este Peter Manu newyorkez şi el.
Iar la OC am postat şi eu în semn de solidaritate: Je suis Observatorul Cultural, care a plăcut comentatorilor şi lui Ovidiu Şimonca.
Vladimir Tismăneanu disperat că influenţa sa în mediile culturale autohtone devine din ce în ce mai lipsită de semnificaţie, caută cu tot dinadinsul scandalul. El este autorul nefericitei caracterizări a lui Iohannis: un Relu Fenechiu cu nume german.  Iată că doar cei din zona celor ce au mai rămas resturi ruşinoase din martorii lui Băsescu îl atacă aiurea pe Iohannis. Zilele acestea Iohannis a repurtat o mare victorie de stimă prin prima sa vizită oficială al Bruxelles. Întâmplarea face ca preşedintele Comisiei UE să fie Junker, fostul prim ministru al Luxemburgului din vremea declarării capitalei europene a culturii a Sibiului în 2007 împreună cu Luxemburg. Aceste prietenii nu se uită. Şi România a primit asigurări pentru apropiata intrare în Schengen şi a ridicării condiţionării MCV. Pentru că orice s-ar spune MCV a avut impactul care a condus DNA la curăţenia exemplară de infractori din politica românească. În plus faptul că preşedintele Consiliului European este polonezul Donald Tusk este un alt avantaj pentru noi. Pe de altă parte şi Corina Creţu a reuşit în calitatea sa de Comisar European să facă datoria faţă de UE pentru autostrada Cernavoda Constanţa ca nerambursabilă.
Să sperăm că Iohannis, care nu are nimic din complexele noastre de inferioritate faţă de Occident să plaseze România pe un loc mai bun şi mai prestigios în Europa.  

Asta este principalul lucru pe care ni-l dorim noi, compatrioţii de la Iohannis!

4 comentarii:

  1. Corect Jo,articol splendid,real,cinstit,nici un cuvintel despre...Basescu. Doamne ajuta ! dm

    RăspundețiȘtergere
  2. vai Joe, cum pentru tine politica , inclusive cea international, se bazeaza pe afinitati personale ! Tocmai astazi citeam un articol pe tema legaturilor intre USA si UK . Bush si Blair au fost mari aliati si mari prieteni in carul functiilor lor. Dar la nivel personal, cand Bush a fost intrebat ce il leaga personal de Blair a raspuns: amandoi folosim Colgate !
    In paranteza, Sibiul s-a trezit Capiala Europeana pentru ca Luxemburgul avea acest titlu in anul respectiv. Junkers depusese eforturi uriase pentru a include Romania in UE (am mi spus ca NIMENI nu a facut atata pentru integrarea R, nimanui R nu ii datoreza mai mult) asa ca a trimis un alt semnal invitand Romania sa co-share aceasta pozitie. In plus, euroregiunile erau la mare moda si Marele Ducat incerca sa coordoneze toate regiunile locuite de luxemburghezi di Belgia, Germani si Franta. Germanii luxemburghezi din Sibiu erau bine de folosit in acest context. In parnteza trebuie spus ca J si Marele Duce au fost cam dezamagiti de colaborare si au fost chiar discutii in Luxemburg vis a-vis de utilizarea fondurilor acordate de catre Ducat.
    Chiar crezi ca "de dragul lui x" o tara are o atitudine mai putin pragmatic fata de alta ? Ca daca vorbesti bine Americana (nu engleza) USA o sa devina imediat pietena dezinteresata a R ? Basescu cu limba aia a lui, nu s-a dovedit cel mai bun in urma interesele prieteniei intre cele dou tari si nu americanii l-au sprijinit total ? Ca si acum in povestea cu Gioana ! ha ha
    M
    PS: chiar daca ar fi bine intentionat si J tot are o problema cognitive. Si I dreptate, nu romanii trebuie sa se schimbe ci trebuie ca cineva din afara sa vina sa o faca ! ei, lipsa asta de mandrie ne face sa fim ceea ce suntem. v Cioran

    RăspundețiȘtergere
  3. in PS J nu se referee la Joe

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă îmi este permis, situația este ceva mai complexă – vorba tovarășilor !
    Pe scurt, am spus-o, o repet, chestiunea este următoarea : sunt două grupuri care se înfruntă (nu direct, ci „la periferie”), la fel cum ele și colaborează (nu direct, ci subteran, prin terți) : primul, Ioanid – Shafir (cu Obs. Cult. drept tribună !) și cel de-al doilea, V. Tismăneanu.
    Ce rol joacă aici „antisemitismul” ? E o „armă”, vorba acelorași tovarăși, atât față de „lumea exterioară”, cât și între grupări (ba chiar și intra- !).
    Dacă privești îndeaproape aceste „raporturi”, ele sunt, de multe ori, caricaturale. De pildă, în contextul recentei dispute Oprea / Tismăneanu (în care ultimul îl acuză pe primul de „antisemitism”), Shafir îl pune și el la punct pe Oprea pentru varii pulsiuni „neconforme liniei”. Ce să mai spun despre aluzia pe care O. Șimonca o face la faptul că dacă V. Tismnăneanu nu-i dovedește „antisemitismul”, îl va traduce în justiție ? Firma de avocatură „Mușat și Asociații”, cea care, foarte probabil, îl va reprezenta, o va face într-o cauză similară celei în care i-a apărat și pe … „antisemitizatorii” lui Goma.
    În concluzie, vorba bancului cu discipolul și rabinul : nu va fi nici o Decomunizare ; în schimb, va fi o luptă împotriva Antisemitismului, de nu va rămâne piatră pe piatră !...
    Cele souă grupări fac (dacă nu au făcut-o deja !) „tabula rasa” Istoria și Memoria celor două Totalitarisme, evacuând dezbaterea științifică rațională și compasiunea pentru TOATE victimele, prin folosirea cenzurii și terorismul intelectual cu „antisemitismul”.
    Fiind într-o logică politică și neavând nici un „concurent” extern (Goma, de pildă, a fost anihilat !), era ușor de prezis că, mai devreme sau mai târziu, acestea vor sfârși prin a se încleșta, iar cea mai bine plasată îi va aplica celeilalte o lovitură necruțătoare.
    V. Tismăneanu, care a avut inițiativa în ultima acțiune, caută să o păstreze (știe că altfel va fi pierdut, iar efectele acțiunilor sale vor fi contabilizate de partea adversă), de aici radicalitatea sa chiar și față de „Comitetul Antifascist” condus de Ioanid-Shafir.
    Iar românașii noștri dragi și voyeuriști ce fac în tot acest timp ? Cum ce? În loc să-și vadă de treabă, se zgâiesc ca la circ, pariind ori pe unul, ori pe altul!...
    Știu că ce spun aici nu este pe placul nimănui, dar rolul istoricului nu este nici să gâdile pe cineva, nici să spună lucruri plăcute, ci să caute să explice ce se petrece.
    Am putea spune că este o ironie (a istoriei ?), când revista la care lucrezi, care practică un jurnalism demascator, iresponsabil (de pildă : la adresa lui Paul Goma), tu să fii acuzat exact de același lucru : „antisemitimsm”?!
    Trebuie recunoscut că, pe cât este ea de dezagreabilă, lovitura lui V. Tismăneanu este surprinzătoare, iar „Comitetul Antifascist” (Ioanid-Shafir) a părut – cel puțin la început - încurcat, lipsit de reacție.
    În rest, las' că O. Șimonca se descurcă el : e băiat mare ; bașca, are protectori importanți (chit că nu va fi unul care să ridice glasul pentru a-i lua apărarea).

    RăspundețiȘtergere