Miliardarii de carton

Pe la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 200 se purta sintagma miliardari de carton. Aceştia erau foşti îmbogăţiţi din bişniţa multiplă prin Iugoslavia, turcia şi alţi vecini. Aceşti îmbogăţiţi erau extrovertiţi îşi etalau averea cu sfidare ciocoiască. Mulţi dintre ei au dispărut, murit, au sărăcit. Am mai rămas câţiva care unul este la puşcărie Becali şi altul stă ferit, Cataramă. Dra acum ecarisajul DNA şi al justiţiei îi revelează pe alţi miliardari de carton, dar acesta este armat! Aceştia au reuşit să spolieze economia românească. Din grămada de fier vechi ei s-au îmbogăţit neruşinat precum Videanu, care a moştenit terenurile de la Vulcan, intreprinderea de cazane şi utilaje grele, aflată într-o zonă devenită acum centrală a Bucureştiului. Altul precum Adamescu a preluat sistemul de asigurări românesc. Pe lângă aceşti miliardari de carton s-a dezvoltat o mafie politică care a procedat la jaful organizat al României, este o mafie transpartinică, s-a dezvoltat plenar pe vremea lui Năstase, preluată cu succes de către Traian Băsescu. Băsescu marele cavaler al anticorupţiei însă a făcut curăţenie în această mafie, băgând la puşcărie prin intermediul DNA - Morar şi al judecătorilor aserviţi pe cei prea apropiaţi politic de Năstase, sau alţii pe care Băsescu îi ura pur şi simplu.

În afacerea cu justiţia Băsescu s-a înşelat în privinţa lui Kovesi. Această doamnă face lucruri fără precedent, distruge mafia personală a lui Băsescu. Prin punerea sub acuzare a Elenei Udrea, cel mai important pion politic şi sentimental al fostului preşedinte. Se produce o adevărată   avalanşă de tip domino, zilnic oameni din această mafie personală sunt puşi sub anchetă. 

Cea mai mare dilema a mea este cum au putut prim miniştri ca Tăriceanu şi Boc să numească miniştri indivizi neruşinat de corupţi? Pentru că orice s-ar spune cei doi prim miniştri nu par atinşi de fenomen, chiar dacă se ridică şi asupra lor suspiciuni. Pentru prim ministrul Năstase nu am nicio dilemă, el era un capo mafiot, sub pojghiţa intelectuală, stătea un ciocoi lacom şi neruşinat, de cea mai joasă factură. 

Acelaşi tip ciocoiesc îl prezintă fostul preşedinte, maestru în tinereţe al contrabandei, legitime în vremuri comuniste. ilegitime în capitalism şi democraţie. 

Toţi aceşti ciocoi sunt în acelaşi timp miliardari de carton, consistenţa lor începe să se topească ca gheaţa pusă la soare.