Cum a ajuns Iohannis preşedinte

În diverse momente am intrat în contact cu trei din preşedinţii României postdecembriste.

Prima mea întâlnire s-a petrecut în 1969 la Costineşti, eu student şi Ion Iliescu, cum am să aflu ulterior, un tip tânăr avea 39 de ani m-a abordat pe aleile taberei chestionându-mă despre condiţiile de viaţă de acolo. Eu am fost critic, şi ulterior am aflat că un nebun s-a plâns de Costineşti la Iliescu, eu eram nebunul şi el era şeful UTC. Nici nu-mi trecea prin cap că acest va fi viitorul prim preşedinte al României, poate doar el visa?

Era prin toamna lui 1990 şi Nicolae Manolescu ne-a invitat să participă la o şedinţă a Alianţei Civice la Casa Scânteii unde avea biroul României Literare. După şedinţă un domn m-a invitat să ajung în centrul Bucureştiului cu Dacia lui. Era profesorul Emil Constantinescu! Nici prin cap nu-mi trecea că va ajunge preşedintele României, cred că nici lui.

În februarie 2013 am fost şi eu la Congresul PNL la Casa Poporului, după desfăşurarea lucrărilor aşteptând un coleg pe scările Senatului l-am întâlnit pe Klaus Iohannis şi l-am rugat să facem o poză. Klaus Iohannis tocmai fusese adus de Crin Antonescu declarat şi ales adjunctul lui la conducerea PNL. Nici prin cap nu-mi trecea şi probabil nici lui că mă fotografiez cu viitorul preşedinte al României.

Cu Traian Băsescu nu am avut niciodată ocazia să mă întâlnesc.

Citesc acum o carte extrem de interesantă, Virtual History sub editarea lui Niall Ferguson. În introducere autorul face o foarte interesantă trecere prin filosofia istoriei, făcând apel la cele mai moderne teorii din fizică şi matematică.

Cartea se ocupă cu istoria contrafactuală, ce s-ar fi întâmplat, dacă?

Evenimentele politice din ultimii ani din România pot fi puse sub semnul istoriei contrafactuale.

Pentru că analizate faptele politice stau sub semnul schizofrenicului.

1. Dacă în februarie 2014 Victor Ponta se comporta normal, îl accepta pe Klaus Iohannis vice prim ministru şi ministru de interne. USL se menţinea, iar la alegerile din noiembrie 2014 Crin Antonescu devenea preşedintele României, folosind şi popularitatea ministrului Iohannis.

Ponta a fost rău sfătuit de grei pesedişti plini de aroganţă şi orbire prostească. Sunt aceiaşi care fac coadă acum la DNA, pentru că ruperea USL intră în contul lui Ponta şi ejusdem farianae.

Nu ştiu dacă Antonescu ar fi fost un preşedinte bun pentru România. Aceiaşi întrebare se poate pune dacă în locul lui Emil Constantinescu ar fi fost Nicolae Manolescu candidat al CDR şi ajungea preşedinte, probabil că Iliescu nu ar mai fi devenit a doua oară preşedinte. Oricum se confirmă azi că primul ministru Victor Ciorbea a fost un eşec şi eroare politică.

Cum nu ştim nici dacă Stolojan ar fi câştigat alegerile din 2004.

2. Crin Antonescu dacă nu ar fi fost un jucător de poker politic şi nu şi-ar fi pus chezăşie viitorul politic pe procentele parlamentare ar fi avut şanse să devină preşedinte al României. În campania prezidenţială s-ar fi folosit de popularitatea lui Iohannis şi a lui Mircea Diaconu ca victimă a justiţiei. A fost o altă eroare grosolană de evaluare. Aşa a pierdut tot şi a ieşit din politică şi avem consecinţele de azi.

3. Dacă după ruperea USL şi a jocului periculos de la europarlamentare a lui Crin Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu nu ar fi făcut eroarea grosolană de a deveni suporterul decedatului USL, el care se dovedise adversar al acestei alianţe şi ar fi fost bine consiliat ar fi rămas în PNL, ca principal contestatar al politicilor necugetate ale lui Antonescu. După retragerea acestuia, din iunie 2014 ar fi devenit principalul candidat la şefia PNL. PNL ar fi ales probabil pe Tăriceanu candidat la prezidenţiale. Cu ajutorul prestigiului lui Iohannis şi al PDL care ar fi  acceptat candidatura comună a lui Tăriceanu şi acesta avea şanse foarte mari să devină preşedintele României.  

Nu ştiu ce fel de preşedinte al României ar fi fost Tăriceanu, comportamentul său de azi ca slugă plecată a PSD ne face să bănuim că am fi avut un preşedinte catastrofal!

Analistul politic şi sociologul Alin Teodorescu a spus că oricine candida împotriva lui Ponta câştiga alegerile. Aici vorbim de un candidat de tipul lider PNL. Cred că şansele Elenei Udrea au fost întotdeauna nule, doar Traian Băsescu a trăit această iluzie, de aceea a încercat manevra ticăloasă cu incompatibilitatea la ANI a lui Iohannis. În acest condiţii dacă justiţia ar fi cedat şi ar fi făcut jocul lui Băsescu, Ponta ar fi ieşit preşedinte, situaţie foarte convenabilă lui Băsescu. 

De fapt Băsescu trăieşte iluzia că este încă preşedinte şi face tot ce este posibil să fie vizibil. Mai ales că slugile de la B1tv se sforţează ridicol să-i susţină iluzia asta.

Ponta s-a comportat catastrofal în toată campania electorală.

Ponta s-a exprimat înainte de decizia justiţiei la speţa candidatului Iohannis, a ascultat toate sfaturile idioate ale consilierilor, cu blocarea votului diasporei, esenţial la victoria contracandidatului cum estima Teodorescu. După cum s-a văzut diaspora a contat doar ca scandal nu şi numeric la vot. Toate acţiunile lui Ponta au fost ridicole, tâmpite şi împotriva interesului său. Surpriza prezenţei lui Iohannis la dezbaterea de la Realitatea tv l-au derutat pe Ponta şi şi-a dat arama pe faţă, arogant obraznic, nesimţit, nepoliticos.

Brusc, lumea a văzut în candidatul Iohannis  un om normal care nu făcea parte din detestabilul sistem politic. De aceea  a câştigat Iohannis!