Controverse juridice şi culturale

Actualitatea românească este frământată de dileme juridice, dar şi de unele culturale.

Recentul vot de protecţie dat lui Dan Şova contribuie la şubrezirea prestigiului unei instituţii fundamentale a democraţiei româneşti expresia exprimării voinţei populare. Dan Şova ar face dovada unei curaj dacă şi-ar da demisia să fie judecat. Pe de altă parte nu pot să nu mă întreb de ce ţine neapărat DNA să-l aresteze?  În fond dacă îl trimite în judecată pe baza probatoriului nu ar mai apărea aceste dispute inutile. Cred că DNA moşteneşte mentalitatea securistă când era braţul juridic al acelei instituţii, că omul trebuie arestat ca să sufere o degradare civică în ochii opiniei publice. Arestarea a devenit nu excepţia, ci regula. În schimb criminali periculoşi sunt în libertate precum nenorocitul care acum  câtva timp a fost eliberat din puşcărie ca să bage în comă o doamnă din Piteşti.

Cred că justiţia trebuie să mediteze la rolul ei. Iar reacţiile privind arestarea nejustificată a doamnei Rarinca, în speţa cu această relicvă comunistoid securistă care este Livia Stanciu aruncă o lumină nefavorabilă în primul rând la DNA. 

http://www.observatorcultural.ro/Res-publica-sau-res-judicata*articleID_31941-articles_details.html

Kovesi trebuie să mediteze serios la tentativa de recurs în anulare pe baze absolut hilare pentru că o să compromită tot ce face prestigiul DNA. Iar rebutul numit judecătorul Danileţ trebuie să părăsească imediat magistratura, dacă vrea să facă politică să se facă avocat.

http://www.observatorcultural.ro/De-la-Vasile-Patilinet-la-Vasilica-Danilet*articleID_31940-articles_details.html

Aceste specimene nu fac de loc onoare justiţiei şi minează încrederea în ea atunci când este la vânătoare şi pedepsire de corupţi şi hoţi cu demnităţi publice care au inventat spolierea contribuabilului român.

Nici literatura română şi cultura în genere nu este într-o situaţie de armonie. 

Echilibrul a fost răvăşit de declaraţiile iresponsabile ale lui Nicolae Breban. Scriitor de mare forţă romanescă în anii 60-80 a devenit ilizibil cu timpul. Proza sa abisală care a dat capodopere precum În absenţa stăpânilor, Animale bolnave sau mai ales Bunavestire nu mai este gustată de public. Ce este hilar este că se revoltă împotriva autorilor de după '90 care au în el un precursor. Breban are pagini de un erotism sălbatic, superioare cumva autorilor noi care zic de-a dreptul la anumite lucruri. Cum se împacă atitudinea sa negaţionistă când Nicolae Breban lăuda pe tinerii scriitori atunci prin 80 precum Liiceanu sau Pleşu? Breban are o egolatrie monstruoasă şi nu se împacă cu ideea că nu mai este de actualitate.

http://www.observatorcultural.ro/Dar-la-polonezi-v-ati-gindit-cind-ati-spus-ca-ei-l-ar-fi-impuscat-pe-Patapievici*articleID_31939-articles_details.html

D.R. Popescu s-a retras din actualitate, plătind şi plecăciunile făcute regimului comunist când era şef la scriitori, Buzura nu mai are forţa romanelor sociale care-l erau best sellers în anii 80. Ultimul său roman a fost un eşec. Lumea îl ştie doar ca precursor la lui Horia Roma Patapievici la ICR.

Cred că domnii Liiceanu şi Pleşu se agită inutil, pot doar să se solidarizeze cu Patapievici. Şi el a avut semeţia de a-şi publica opinii despre concetăţeni în timpul dictaturii şi părerile lui nu era chiar ireale, am fost un popor vegetal, până a explodat mămăliga!

Şi acum spre final mai am ceva de comentat. Am citit opiniile unui fost optzecist stabilit în SUA, care pune în discuţie literatura română. Şi adresează întrebarea privind personalitatea lui Marin Preda. De fapt optezeciştii l-au executat şi pe precursorul lor în poezie Marin Sorescu, dar un critic literar tânăr face corecţiile de rigoare.

Eu rămân la părerea că este cel mai important prozator postbelic. Şi pentru asta am luat Istoria Critică a Literaturii Române a lui Nicolae Manolescu. 

În capitolul dedicat monşerului cum îi spunea prietenii Manolescu face o analiză foarte dură a prozei lui Marin Preda. El recunoaşte că în romanele sale ţăranul român este cel mai autentic.

Nu suferă transfigurările artistice ale lui Sadoveanu sau chiar Creangă cu moldovenii, sau la Rebreanu cu ardeleanul Ion al său.