Patapievici la Realitatea tv

Aseară l-am urmărit pe Horia Roman Patapievici la Realitatea tv invitat de Rareş Bogdan.

Horia Roman Patapievici este un scriitor şi eseist important român, apariţia lui după1990 a fost o surpriză.

Nu ştiu dacă emisiunea a fost mai lungă eu am urmărit porţiunea de la 10 seara încolo.

Nu pot decât să fiu de acord cu invitatul lui Bogdan privind instituţia pe care a condus-o aproape 8 ani. A crescut ICR care a devenit o instituţie de prestigiu în promovarea culturii române în exterior. Şi unele institute din străinătate au avut indubitabil un rol important în a face cunoscută România peste hotare. Am constatat însă că unii din scriitorii promovaţi nu au nicio valoare, dar asta nu se poate pune în cârca lui HRP. Scriitorii, oamenii de cultură sunt extrem de vanitoşi, dacă este să ne uităm la reacţiile necontrolate ale lui Breban împotriva lui Patapievici. Este adevărat că juriile instituite au promovat anumiţi scriitori, unii dintre ei foarte tineri şi care ar fi trebuit să aibă răbdare pentru o operă. Însă s-au făcut paşi importanţi în traducerea scriitorilor români în străinătate. 

Este la fel de adevărat că Andrei Marga a acţionat resentimentar  împotriva intereselor ICR pe baza principiului că  cei promovaţi erau neapărat  arondaţi unei anumite orientări politice, iar că Lilian Zamfiroiu a avut inteligenţa ca totuşi oamenii de cultură să decidă în probleme unde se pricep.

Un mare adevăr subliniat de către Patapievici este resuscitarea urii în spaţiul public a cărui victimă a căzut. Şi mă mir pentru lipsa de precizie la un fost fizician. Dar explicaţia acestui val de ură a fost complet escamotată de Patapievici. Pentru că ura şi comportamentul golănesc în România a avut principal promotor pe Traian Băsescu, cel care l-a protejat pe HRP. Nu zic că nici adversarii lui Băsescu nu au fost mai prejos, dar începând din 2010 Traian Băsescu a învrăjbit straturi ale societăţii, precum Iliescu la începutul anilor 1990. Dacă este să ne aducem aminte de perioada de după Referendum, când sub şocul respingerii populare, Băsescu a rămas tăcut o bună perioadă. După trocul din decembrie 2012 între el şi prim ministrul Ponta, Preşedintele a transformat cea mai importantă tribună a României în locul în care îşi împroşca concetăţenii împroşca cu ură şi delir verbal.

Şi Domnul Patapievici a criticat tăcerile preşedintelui Iohannis. Mă întreb ce afecte au avut valurile de ură răspândite timp de doi ani de fostul preşedinte? Zero! Rezultatul a fost  doar să înrăiască pe unii împotriva altora.

De fapt în campania lui Ponta la prezidenţiale, acesta a preluat formula împotriva contracandidatului, actualul preşedinte Iohannis. Şi aceasta a avut o vorbă memorabilă: "Decât să fiu mârlan, mai bine pierd".

Aşa că mai important este adevărul şi nu Platon……..

De aceea susţin că măcar acum la Cotroceni avem tăcere. Că unii cred că-i prea multă linişte, este treaba lor. Să vedem rezultatele acţiunii prezidenţiale să avem puţintică răbdare.

Prea multe vorbe, ură, rictusuri şi rânjete cred că i-au obosit pe români.
Addenda

Întâmplarea face să citesc azi dimineaţa Dilema veche. Articolul antropologului Vintilă Mihăilescu prezintă cartea doamnei Adriana Săftoiu. Horia Roman Patapievici respingea aproape cu furie de denumirea "intelectualul lui Băsescu" pe care o asemuia cu horrible dictum cu ofensatorul jidan.
Ce spunea autoarea:
 „Cred că, în relaţia cu intelectualii, cei care au greşit au fost aceştia, şi nu invers. Nu preşedintele a fost de vină că au primit eticheta de băsişti, ci chiar ei, printr-o admiraţie necritică. Pentru Traian Băsescu, relaţia cu elitele a apărut mai degrabă dintr-o necesitate impusă de evenimente, şi nu dintr-o nevoie personală. Pînă în final, cred mai degrabă că evoluţia relaţiei cu aceştia nu a făcut decît să îi confirme opinia: simpatici, dar ineficienţi.“ Motiv de tristă deziluzie: „Pentru mine, lipsa tonului critic din partea grupului de intelectuali, odată împrieteniţi cu preşedintele, consimţămîntul nenuanţat faţă de tot ce spunea sau făcea, admiraţia manifestată aprioric au fost marea dezamăgire.“ 

Aşa că porecla dată a fost asumată şi de domnul Patapievici, printre alţii. Trebuie să spun că tras de mânecă şi-a dat seama mai repede, chiar dacă susţine în continuare aberaţia cu lovitura de stat din 2012.