Amestecate de actualitate

Nu am mai făcut la realitatea socială şi politică de câtva timp pentru că nu erau evenimente importante, poate doar cele care se desfăşoară pe lângă România.

Este vorba de problema imigranţilor din Orientul Apropiat.

Această criză a fost declanşată de faptul că Turcia a decis că poate da drumul acestora spre Europa. În mod normal armata şi jandarmeria turcească ar linişti pe aceştia imediat. Poate că este o revanşă a lui Erdogan faţă de Europa nerecunoscătoare la meritele lui. Pe de altă parte este atracţia irepresibilă pentru locuri mai bogate şi mai sigure decât cele natale pe care le-au părăsit, dar şi Turcia nu poate face faţă unei populaţi de aceeaşi religie. Alt flux este creat de haosul libian şi aici sunt cele mai mari primejdii a celor care speră să atingă coastele Italiei. Fluxul major este acum prin Grecia insulelor, Grecia continentală, Macedonia, Serbia , Ungaria, Austria, Germani punct final. Nici Grecia nu este prea fericită cu această problemă, după duşurile reci încasate cu ocazia intrării în insolvenţă. Macedonia şi mai ales Serbia fac tot ce este cu putinţă pentru tranziţia rapidă spre Germania. Viktor Orban s-a trezit ca un fel de Huniady Janos (sau Iancu de Hunedoara dacă vreţi!) care se apere fruntariile creştinătăţii de pericolul Islamului. Speră să mai crească în ochii dezaprobatori austrieci şi germani. Multe vorbe goale, mult haos şi incapacitate de a manageria criza.

Şi la noi au apărut astfel de reacţii. Cea mai dezgustătoare este a lui Băsescu, un fel de Vlad Ţepeş în cârje şi el la fel de preocupat de pericolul islamic. De fapt acest gargaragiu oportunist şi populist simte că reacţia românească majoritară este aceea să moară capra vecinului, gândindu-se cum ai noştri au fost confundaţi cu ţiganii autohtoni puşi pe ciordeală şi cerşetorie prin bogata Europă.

Un articol foarte bun în acest sens a fost scris de Oana Popescu pe blogul de la Adevărul:

http://adevarul.ro/international/europa/unchiul-fugit-germania-refugiatul-fioros-sindromul-stockholmcolectiv-1_55ec41f6f5eaafab2c519b5a/index.html

Într-adevăr suntem tentaţi să uităm avatarurile prin care au trecut unii dinte ai noştri când au riscat fuga în Occident sau mai aproape să muncească pe bani puţini dar oricum mai mulţi ca acasă. Reacţiile de pe blog reflectă generozitatea şi ospitalitatea românească, aia din Mioriţa, care va să zică! Cât adevăr cuprind şi legendele fundamentale ale neamului!

Şi că veni vorba sunt efectiv încântat de apariţiile sporadice ale acestei tinere doamne, frumoasă şi inteligentă cu studii la Yale. Mi-ar plăcea să o văd pe Oana Popescu în prim planul politic, la fel cu l-aş vedea pe Claudiu Crăciun, sau Cristian Pârvulescu. Sunt oameni tineri care pot face mult mai mult pentru România decât fac cei care sunt acum prin politica românească.

Dacă vrea să citesc ceva şi să mă enervez atunci deschid internetul şi citesc comentariile din Evenimentul Zilei. S-a strâns acolo o colecţie de indivizi alunecoşi, sulfuroşi şi cu păreri de-a-ndoaselea.

Dacă îl aveau pe Cristoiu pentru imbecilităţi politice, acum nu scapă ocazia să spună prostii despre Iohannis, la cor s-a adăugat şi Sebastian Lăzăroiu un individ cu educaţie şi cunoştinţe dovedit precare, ţuţăr dedicat al lui Băsescu. pe lângă ei mai sunt redactorii acestei foi senzaţionaliste de pe vremuri Andronic şi unul Curea cu comentarii care miros la fel cu produsele expulzate de prefixul numelui său!

Nu departe de ei sunt păreriştii de pe la teveuri. Aici excelează cei de la B1tv şi România tv. Când îl văd pe alde Sabin Orcan îmi vine să-l tratez doar cu pumni în gură şi scatoalce pe chelie. 

Ce mă înfurie în primul rând este lipsa de bună credinţă, mercenariatul ticăloşie şi mizeria umană în care se scaldă majoritatea jurnaliştilor noştri, care confundă opiniile personale sau plătite cu ştirile de presă.

Pe de altă parte nu mă încântă exaltaţi precum Rareş Bogdan de la Realitatea tv specializată în a difuza mai mult reclamă decât televiziune de ştiri. 

Rămâne în continuare obiectivă Digi24 dar slăbită prin lipsa excelentului Emil Hurezeanu.

Cum am spus subiectul favorit al jurnaliştilor este Iohannis, cel mut ca o lebădă cum se definea pe vremuri Lucian Blaga, autohton al unor meleaguri foarte apropiate geografic Sebeş - Sibiu.

Iată că ieri Iohannis a ţinut o conferinţă de presă care a răspuns prompt îngrijorărilor româneşti privind  cota de emigranţi pe care România o acceptă. A lămurit că reşedinţa prezidenţială este în reparaţii şi că nu se face acolo nu-ş ce palat sau fortăreaţă cu ramaparturi vaubaniene. De asemenea, a dorit prin reîntoarcerea Codului Fiscal declanşarea unei dezbateri publice la care nu a vrut să se implice dat fiind poziţia sa de echidistanţă politică. La fel cum a respins revizuirea Constituţiei, valabilă pe vremea majorităţii useliste, dar nu înainte de anul electoral. El a subliniat că partidele trebuie să fie în controversă, chiar dacă pot fi de acord în anumite probleme privind bunăstarea şi progresul societăţii româneşti.

Însă evenimentul românesc este cel cultural. Suntem în vremea festivalului Enescu. Am acces nemijlocit la concertele din cadrul acestui festival prin transmisiile directe date la Cinema Trivale. Din păcate însă melomanii piteşteni dispuşi să participe la evenimente tinde asimptotic doar la persoana mea!