România din fărâme de actualităţi

A trecut şi Ziua Naţională a României.

Este probabil unul din puţinele momente când avem motiv să fim mândri că suntem români.

Pentru că proiectul România este tânăr la scară istorică. La începutul secolului XIX nici nu se putea vorbi de România. Erau două principate supuse otomanilor, Moldova şi Valahia. Apropo nu Ţara Românească, asta este un fals istoric cultivat de ai noştri după 1848. Bălcescu se agaţă de proiectul renascentist al lui Mihai Viteazu atunci când a luat în stăpânire cele trei principate pe motiv că se putea, Transilvania era şi ea autonomă sub stăpânirea otomanilor. Atunci visa şi Bethlen la un regat al Daciei, dar în niciun caz România!

Pe de altă parte conştiinţa naţională s-a dezvoltat în Transilvania probabil şi pentru că românii erau doar acceptaţi şi a contat la aceasta şi Unirea Bisericii cu Roma  care a dus la Şcoala Ardeleană. Ardelenii şi-au trimis corifeii peste munţi unde au pus bazele învăţământului modern românesc. Mă gândesc la Gheorghe Lazăr care a  fondat învăţământul superior românesc în Valahia şi la Maiorescu în Moldova care a creat mentalitate europeană în cultura română.

Proiectul care era în conştiinţa paşoptiştilor a fost pus în operă şi desăvârşit în două etape, România mică la 1859 şi România Mare în 1918.

Am avut aportul şi a unor excepţionali oameni politici, familia Brătienilor tatăl şi fiul prezenţi în cele două momente, sau Maniu în Transilvania. 

Având în minte şi suflet astfel de personalităţi istorice putem fi mândri că suntem români!

Dar să revenim la actualitate. 

Mărirea salariilor bugetarilor cu 10 % a trezit vii controverse. Când este vorba de bugetari, toţi se grăbesc să să-i vadă unilateral doar pe birocraţii din administraţie care se uită urât la tine la ghişeu când vii să-ţi plăteşti taxele. Dar toţi aceşti bugetari sunt cei care ţin în funcţiune statul, şi profesori şi medici şi poliţişti şi militari. Iar dacă au salarii mici, fac din funcţiile lor surse de gheşeft! Aşa că treaba este complicată. Mă enervează de fiecare dată când citesc pe internet contributors.ro pe un anume expatriat român în SUA care ne ţine lecţii şi dă ordine care conţin un partizanat băsist de pe vremurile când acesta tăia salarii. Individul clar ignoră că cel mai visceral antiamerican  a devenit Traian Băsescu!

Am citit un interviu luat lui Cristian Preda care conţine câteva chestiuni interesante privind reacţiile internaţionale după problema refugiaţilor şi mai ales după teroarea islamistă de la Paris. Unde Cristian Preda redevine individul care mă calcă pe nervi este la realitatea internă. Se referă la PNL, se pare că a migrat de la PMP la PNL în grupul europarlamentar. 

Deci îl acuză pe Vasile Blaga că tace, dar asta n-ar fi nimic îl acuză că-i fesenist şi că stă în parlament de 25 de ani! Păi când a constatat chestia cu trecutul deochiat al lui Blaga? Când a fost ales  la Parlamentul European pe listele PDL în 2009? Nu prea, că atunci a beneficiat de bunăvoinţa acestui partid să ajungă confortabil la Bruxelles şi la Strasbourg ca băgător de seamă. Nu mi se pare fair play, îl poţi critica pe Blaga de inacţiune, de altele, dar să te trezeşti că-i aminteşti trecutul parcă nu dă bine?

Despre celălalt copreşedinte, adică Alina Gorghiu zice că spune enormităţi, şi este specific, că aceasta a declarat că vrea să facă o analiză independentă de evaluare a PNL. Sunt unii care zic că asta arată că liberalii nu sunt în stare să-şi cureţe grajdurile singuri. Eu însă cred că n-ar fi rău de un ochi independent critic şi nepartizan.

Şi apropo de Alina Gorghiu am văzut-o într-o seară la B1tv încolţită de cutrele Orcan şi Mânăstire. Era scrutate metodele de selecţie ale viitorilor candidaţi liberali la locale şi parlamentare. Însă laa un moment dat Orcan sare la gâtul doamnei şi întreabă când PNL scapă de turnătorul Mircea Ionescu Quintus. Atunci vizibil iritată şi hotărâtă Alina Gorghiu ia apărarea acestuia şi spune că este o personalitate. Până şi Mânăstire concede că Ionescu Quintus nu a făcut poliţie politică după clasificarea CNSAS. Treaba asta cu trecutul este complicată şi dureroasă, cu oameni trimişi precum Quintus la Canal şi care după au avut slăbiciuni pe care nu le poţi judeca cu patul lui Procust de azi.

Şi că tot a fost Ziua Naţională Cornel Nistorescu observă ţinuta marţială a lui Iohannis la defilare şi faptul că nu a dat mâna cu nimeni, cu excepţia primului ministru Cioloş. Cred că a greşit că nu a salutat predecesorii prezenţi, Iliescu, Constantinescu şi Traian Băsescu. Chiar dacă pe unii nu-i suferă!

În rest Nistorescu cu sprijinul lui Spânu debitează enormităţi în cotidianul.ro.

Şi cum conspiraţioniştii care sunt la post tot timpul îl acuză de multe pe Cioloş, că este vândut Bruxell-ului, de parcă n-am fi în UE! Dar mai rău Cioloş ar fi ungur. Bietul Dacian, are un nume unguresc mai tare decât Attila, sau Arpad!!!