Un an cu Iohannis

Zilele trecute, pe 16 decembrie preşedintele Klaus Werner Iohannis a ţinut la parlament un discurs de bilanţ privind un an de la instalarea sa ca preşedinte al României.

Să vedem ce ne-a adus în desagă cel ce poartă numele patronimic al lui Moş Crăciun în variantă anglo saxonă, Santa Klaus?

Aş puncta în ceea ce priveşte domeniul său de responsabilitate, adică în politica externă.

A făcut vizite, la Paris, la Berlin, şi mai ales a făcut vizitele în vecinătatea apropiată Polonia, Ukraina, Bulgaria, Serbia şi mai ales Moldova. A primit vizita preşedintelui turc Erdogan.

Cu Republica Moldova situaţia politică este mai complicată, acolo coaliţia pro europeană are tot felul de ezitări şi nu prea se înţeleg, existând pericolul care partida pro-rusă să recâştige ţara. Este cea mai tristă situaţie, singura ţară care avea fraţi într-un alt stat pare cea mai rusificată şi tentată la o relaţie de subordonare faţă de Rusia, când se compară de exemplu cu Ukraina cu care ruşii împart foarte mult lucruri, limba şi istoria, dar care unde s-a dezvoltat un puternic curent naţional patriotic anti-rus! Sunt cercuri în România care se agită pentru o reunificare a Moldovei cu ţara mamă, această agitaţie îmi pare inutilă atâta timp cât nu există în Basarabia o masă critică care să declanşeze acest proces.

Premizele colaborării cu Polonia, ţară din prima linie păreau foarte bune, schimbarea de regim politic la Varşovia prezintă necunoscute, forţele politice aflate acolo la putere sunt vehement anti-ruse, dar eurosceptice şi asta prezintă necunoscute. Sper să nu se cadă din nou într-un excepţionalism polonez care nu a adus mari beneficii Poloniei. În zorii aderării aceleaşi forţe politice au negociat foarte dur cu Bruxelles-ul, cu impresia unor avantaje de moment, dar adevăratele beneficii pentru Polonia le-a adus guvernarea Tusk, care acum este Preşedintele Consiliului European. Sper ca triada Polonia - Ukraina - România să acţioneze coordonat, cu succes în viitor în faţa ameninţării ruse.  Aici trebuie să-i dăm dreptatea lui Iohannis care a afirmat în faţa Parlamentului României, că a scos ţara din izolare. Erau nişte parametri politicii care arătau asta şi degeaba ţipă acum Băsescu că nu-i adevărat.

Şi că venii vorba de fostul preşedinte Traian Băsescu aş dori să spun câteva lucruri. De fapt nu îmi prea face plăcere să vorbesc despre el.   

Am fost apostrofat că datorită intervenţiei UE şi a SUA Traian Băsescu a fost menţinut preşedinte. Este fals! Electoratul român l-a menţinut pe Traian Băsescu încă doi ani jumătate preşedinte, prin faptul că nu a participat la Referendum. De fapt şi CCR a fost şocată de rezultatul votului net în defavoarea lui Băsescu şi a pregetat vreo câteva săptămâni să declare referendumul valabil.

Dar aş vrea să enumăr câteva din faptele bune ale lui Traian Băsescu. 

1. A dezvoltat şi consolidata alianţa cu SUA şi acum la Deveselu sistemul ant-rachetă este funcţional şi în testare. 

Pe de altă parte, acum Băsescu a devenit cel mai  vehement critic al imixtiunii a SUA prin ambasadă în politica internă a României.

2. Cel mai mare succes politic al lui Traian Băsescu a fost transformarea partidului PD (ulterior PDL) dintr-un partid care conta electoral cu 5-7 % la nivelul de 33%, egalând cel mai mare partid al stângii PSD în 2008.

Actualmente PDL s-a dizolvat în PNL.

3.Traian Băsescu a încurajat DNA să instrumenteze cazurile de corupţie. Actualmente cei mai mulţi colaboratori sau apropiaţi ai fostului preşedinte sunt ori arestaţi ori aşteaptă să intre în puşcărie. Unii spun că nici el nu poate rămâne liniştit.

4. Traian Băsescu a condamnat comunismul. Astăzi este adversarul monarhiei legitime a României şi un promotor al istoriei falsificate începând cu ocupaţia comunistă.

Consecinţele directe ale actului de condamnare al comunismului au fost nule, de abia acum s-au produs primele condamnări ale unor torţionari comunişti, fără nicio legătură cu fostul preşedinte.

5. Traian Băsescu a funcţionat timp de 10 ani ca preşedinte al României ales de electoratul de centru dreapta. Actualmente  limbajul şi comportamentul lui este de demn urmaş şi succesor al populismului xenofob de tip vadimist. 

Traian Băsescu s-a transformat într-un activ părerist de cârciumă. Influenţa sa politică este minimă acum.

Cu inaugurarea preşedinţiei lui Iohannis s-a terminat cu atmosfera de încrâncenare şi război cu restul clasei  politice, transmisa de la tribuna  cea mai înaltă.

Lui Iohannis i se reproşează o comunicare defectuoasă, transmisă mai ales prin Facebook, nu degeaba şi-a dat demisia şi purtătoarea sa de cuvânt. De abia în ultimul timp şi-a înmulţit apariţiile şi discursurile publice. La mesajul de la Parlament Stelian Tănase i-a reproşat lipsa calităţilor de orator.  Sper să lucreze şi la asta. 

Cu toate că a afirmat că îşi doreşte un guvern cu care să conlucreze mai bine a avut o relaţie corectă şi funcţională cu primul ministru Victor Ponta, până când acesta a fost pus în învinuire de către DNA şi atunci i-a cerut demisia. Victor Ponta a refuzat şi a intrat în conflict cu preşedintele adoptând o atitudine agresivă până la obrăznicie. 

Comportarea cretină a impostorului Gabriel Oprea, om de bază în guvernul Ponta şi curtat şi de PNL ca să îi retragă sprijinul, moartea poliţistului Gigină, dar mai ales tragedia de la Colectiv soldată cu moartea până acum a 62 de victime a declanşat nemulţumirea şi protestul străzii. Venit la guvernare pe valul de nemulţumiri şi proteste din iarna lui 2012, Victor Ponta şi-a dat demisia tot după un protest al străzii. 

Victor Ponta este o mare dezamăgire. Nu a ştiut să se protejeze dându-şi demisia după ce  a fost înfrânt în alegerile prezidenţiale de către Klaus Iohannis. Acum pe fondul frământărilor din partidul său, PSD şi la fel şi în PNL, Ponta trebuie să-şi ia o pauză politică. Nu ştiu dacă mai există un viitor politic pentru Ponta, a fost declarat plagiator, va pierde gradul de doctor, cum l-a pierdut pe cel de prim ministru. 

Pe fondul retragerii strategice la nemulţumirile străzii a celor două partide importante din România PSD şi PNL, preşedintele Iohannis a avut posibilitate să numească un premier independent în Dacian Cioloş şi un guvern de tehnocraţi. 

Văd analişti şi mai ales interesaţi care cred în viitorul unor partide mici, ba unii îl văd pe Cioloş ca viitor şef al unui alt partid al lui Iohannis. Cred că se înşeală. Oricât de nou Iohannis este plecat de la PNL şi preşedintele este un om al datoriei. Aşa că dacă ar fi să-şi continue cariera politică, Cioloş cred că ar tinde spre PNL. Dar rămâne de văzut!

Deci finalul de an îl arată ca pe un victorios pe preşedintele Iohannis. Nu degeaba cota sa de încredere se menţine în continuare ridicată, fiind cel mai apreciat om politic din România.