Uniunea Europeană /Polonia

Sunt încă sub impresia unui articol din site-ul european eurozine scris de Robert Menasse. 

Este interesant că întâmplător citeam cartea lui Maragaret MacMillan War That Ended Peace despre preliminariile Primului Război Mondial şi eram la capitolul despre monarhia Austro Ungară. Autoarea admitea că mult rău a făcut monahiei naţionalismul unguresc intrat într-un conflict acut cu aspiraţiile minorităţilor. Ceea ce sublinia Mac Millan este că în Austro Ungaria spre deosebire de toate celelalte mari puteri europene nu s-a dezvoltat un naţionalism hai să-i zicem austriac, fără a-l uita pe cel din parte ungurească. Austro Ungaria spun azi unii şi Robert Menasse este suporterul tezei era incipient forma Uniunii Europene de azi!

Citind pe Menasse înţelesesem că că ar fi german, dar cercetând mai atent am aflat că el este de fapt austriac!

Articolul lui Robert Menasse  se intitulează Europeanul unidimensional. 

Care este teza lui Menasse?

Că fondarea Uniunii Europene prin Tratatul de le Roma din  1957 s-a făcut transcenderea de la statul naţiune  spre statul european ca o consecinţă a globalizării. 

El acuză, pe drept dacă stăm să ne gândim, că toate marile conflicte ale secolului XX au fost generate de naţionalism, exemplificând prin detestabilul Partid Naţional Socialist German al lui Hitler. 

Pentru a evalua ideea Uniunii Europene el porneşte de la ideea că în secolul al XVI biserica catolică nu putea admite ideea lui Copernic privind sistemul solar şi pentru asta l-au închis pe Galilei promotorul acestei teze. 

La fel şi europeanul unidimensional de azi nu poate trece de limitările naţionalismului care-i îngrădeşte modul de gândire şi încă nu poate concepe Uniunea Europeană în care mecanismele şi sistemele supranaţionale tind să înlocuiască pe cele naţionale. În desăvârşirea acestui proiect stă nebulozitatea Tratatului de la Lisabona, puterile Consiliului European şi atribuţiile încă scăzute ale Parlamentului European. Menasse vede mai degrabă o Europa a regiunilor decât o Europa a naţiunilor ale căror conflicte au provocat atâta vărsare de sânge. Eu aş mai completa în privinţa ideii lui Menasse că Europa a adoptat deja o lingua franca, engleza, este adevărat sub presiunea impunerii ideii americane de globalizare economică.

Tezele lui Menasse şi-au găsit confirmarea şi în criza refugiaţilor pe care nu a putut-o gestiona o singură ţară ci a trebuit rezolvată la nivelul Uniunii Europene care impune forţe de poliţie de frontieră la frontierele exterioare ale acestei uniuni care să coopereze cu ţara în care se pot infiltra migraţii necontrolate.

Dacă stăm să medităm ideile lui Menasse sunt combătute de o ţara care a făcut parte din fostul imperiu adică Ungaria lui Viktor Orban cu anacronicul său iliberalism, în care se găsesc toate fantomele unui trecut naţionalist. 

De boala lui Orban se pare că este atinsă şi Polonia de azi de sub guvernarea conservatoare a PiS (Dreptate şi Justiţie) a lui Jaroslaw Kaczynski. Măsurile întreprinse de guvernul Poloniei privind Curtea Constituţională cu revocarea foştilor judecători numiţi de guvernul liberal anterior ţi numirea a 5 noi judecători favorabili PiS a scos pe străzile Varşoviei cinci sute de mii de oameni vezi aici.

Aceşti protestatari erau în majoritatea oameni de 50-60 de ani adică luptători activi pentru prăbuşirea comunismului de acum 26 de ani. Se pare că rezultatele politicilor liberale din Polonia ultimilor ani nu a cuprins mase largi de oameni care sunt sub influenţa tendinţelor conservatoare al Bisericii Catolice poloneze. Este paradoxal într-o ţară care are partide doar  de dreapta votanţii tradiţionali ai stângii sunt atraşi acum de conservatorii populişti.

Împărtăşim cu Polonia temeri comune privind colosul bolşevic rus care a răpit din teritoriul polonez, ca şi din cel românesc. În plus Polonia are şi un trecut foarte tragic şi cu Germania şi uneori aceste răni ies la suprafaţă în pofida evoluţiilor pozitive, iar actualul guvern parcă ar vrea să le acutizeze. Pe de altă parte şi relaţia cu UE este acum tensionată din aceleaşi motive evocate de Robert Benasse al naţionalismului care poate avea repercusiuni contradictorii.

Sunt îngrijorat de evoluţia Poloniei pe care o admir pentru istoria ei şi mai ales pentru lupta admirabilă a polonezilor care a contribuit decisiv la prăbuşirea comunismului.

Polonia este astăzi liderul natural al Estului, prin calitatea oamenilor politici şi prin iniţiativele sale. O deraiere de  la acest curs ar fi greu de înlocuit pentru că noi românii nu avem încă lideri politici care să suplinească pe plan internaţional rolul polonez. 

Sper în realismul oamenilor politici polonezi mai ales în influenţa preşedintelui Donald Tusk care poate servi interesele naţionale al Poloniei şi ale Estului. 

În final n-am cum să nu revin la situaţii autohtone. Parlamentul României s-a umplut de indivizi tip Conu Leonida, pentru care pensia-i başca! Cei de la PSD şi foştii aliaţi UNPR, ALDE au scăpat complet de sub controlul liderilor în ideea că nu vor mai fi parlamentari şi de aceea îşi tot inventează avantaje financiare, "că-i treaba statului să le rezolve" cum zicea acelaşi Conu Leonida!

Sper ca la anu' să se găsească reprezentanţi mult mai responsabili ai partidelor şi mai puţin coruptibili, oricum justiţia are grijă de ticăloşi!

Şi cum este ultima postare înainte de Crăciun vă urez din nou:

Crăciun Fericit!

Anul Nou cu sănătate şi împliniri!