Amintiri cu Disney

Dosarul Disney din Dilema veche mi-a retrezit nişte amintiri pe care am să vi le prezint. De fapt le transmit şi forumului de la Dilema veche.


Amintirile mele nu se leagă de filmele încântătoare de desene animate ale lui Walt Disney, ci de celebrele sale parcuri tematice.

Prima întâlnire a fost absolut întâmplătoare cu Euro Disney în 1995. Mergeam pentru prima dată la Paris printr-o excursie organizată din Germania, iar câţiva turişti au oprit la Euro Disney şi aşa autocarul oprit la unul din hotelurile acestui parc.

De fapt întâlnirile cu parcurile Disney s-a produs datorită unor conferinţe foarte serioase. Organizatorii americani se gândeau probabil să combine utilul cu plăcutul aşa că am fost la două conferinţe organizate în parcurile Disney, unde era posibilitatea să-ţi aduci familia şi copiii. 

Primul parc tematic Disney vizitat a fost Disney World din Orlando. Stăteam într-unul din hotelurile de la ieşirea parcului, dar teritoriul imens al parcului Disney era dedicat exclusiv distracţiilor imaginate de Disney pentru copii şi nu numai. De fapt erau mai multe parcuri tematice, EPCOT, cu poveşti despre viitor, Animal World, alt parc despre film şi cel clasic Magic Kingdom. Ca să ajungem la hotelul central al parcului unde se desfăşura conferinţa luam un autobuz până la staţia de tren suspendat care ne ducea chiar în interiorul acestui hotel. De fapt trenul suspendat era în circuit închis. Pe lângă aceste parcuri tematice erau tot felul de amenajări pentru distracţie, hoteluri de Far West, un lac unde se circula cu un ferry boat, baruri şi un magazin Virgin cu discuri şi cele mai noi sisteme HD de televiziune. Undeva mai departe de hotelul nostru în altă zonă se află parcul de distracţii al firmei de filme Universal. Am ajuns şi în Orlando un orăşel cu vreo doi zgârie nori şi nişte periferii prăpădite cu o majoritate afro-americană.

Parcul Disney World era brăzdat de o reţea perfectă de autostrăzi care făcea legătura între hoteluri şi parcurile tematice. Eu şi colegul cu care mă  aflam la conferinţă ne-am rezervat penultima zi să vedem parcul clasic Disney, Magic Kingdom. Erau acolo show-uri tip musical cu toate personajele din filmele lui Disney, intrai în peştera piraţilor din Caraibe, ajungeai în lumea lui Tom Sawyer şi Huckleberry Fin şi mergeai într-un vapor cu zbaturi ca pe Missisipi. Cele mai tari distracţii erau cele în care te plimbai prin deşertul din Arizona cu un tren tip roller coaster, sau trebuia să sari cu barca într-o cascadă de vreo 10 -15 m. Ca să ajungi să faci călătoria trebuia să stai la o coadă de vreo 30-45 de minute. Era cald şi din loc în loc erau niste climatizoare cu pă şi aer rece ca să suporţi căldură umedă din Florida. Din loc în loc erau avertizoare care te îndemnau să renunţi al salt. N-am renunţat! Am mâncat nişte pop corn şi un ciolan imens de curcan care era să-mi fie răpit de un ibis obraznic. Am văzut şi mai multe filme 3D de desene animate Duisney. Era în 2008 când încă tehnologia aceasta nu cucerise marile ecrane şi acum şi televizoarele. În final pe seară la ieşirea din parc unde era o staţie de diligenţă şi una de cale ferată din filmele western s-au dat focuri de artificii. A fost o vizită pe care ar fi trebuit să o fac în copilărie sau adolescenţă.

La nici o lună, o altă conferinţă s-a desfăşurat la Disneyland Parc din Anaheim, Los Angeles. Şi aici ca să ajung la conferinţa care se desfăşura în hotelul parcului, construit de Walt Disney, îmi lua o jumătate de oră prin autostrăzile din Los Angeles. În holul hotelului conferinţei erau fotografii alb negru cu vizitatorii parcului, preşedinţii Eisenhower şi Kennedy însoţiţi de Walt Disney. Locul unde era hotelul meu se învecina cu un parc de distracţii unde se desfăşurau turniruri medievale, nu departe era un aqua parc Universal.

Fiindcă fusesem deja în parcul de distracţii Disney mai interesant a fost Los Angeles, cu Hollywood, Beverly Hills, Malibu, plaja oceanului Pacific, pe care le-am vizitat cu amicii care erau stabiliţi acolo cu automobilişti. Pentru că impresia mea este că Los Angeles este un oraş ataşat la o multitudine de  autostrăzi care-l traversează. Cel mai important lucru pentru mine atunci era să văd România la Campionatul European de Fotbal. Aşa am văzut dimineaţa, diferenţa de 9 ore de fus orar cu Europa Centrală, meciul România Italia la un restaurant italian, Napoli parcă se numea, care încă nu se deschisese dar prin amabilitatea şi bunăvoinţa tipic americană am reuşit să urmăresc de unul singur meciul.

Oricum ideea acestor parcuri tematice este formidabilă şi am observat pe aeroportul din Orlando o flotă de Boeing 747 Virgin Airways cu nume din muzica rock ca de exemplu Eleanor Rigby, care făcea naveta între Londra şi Orlando pentru Disney World.