miercuri, 26 iulie 2017

Frustrări istorice

Citesc de ceva timp o carte de istorie extrem de interesantă, Europe A History de Norman Davis.

Această istorie se centrează pe Apusul Europei cum şi este normal, pentru că acolo apar primele state şi imperii ce vor marca fundamental istoria europeană şi a întregii lumi.

Am ajuns la perioada iluminismului şi citesc şi despre ce se întâmplă în centrul şi răsăritul Europei. 

Norman Davis are puternice legături cu Polonia, a scris istorii ale Poloniei şi această ţară are un loc privilegiat în această istorie. Într-un fel este normal, Polonia  a fost un mare regat în Estul Europei, până la apariţia şi dezvoltarea Rusiei Moscovite.

Cum am mai spus românii apar sporadic în această carte.  
Iată că am ajuns în epoca Iluminismului a Împărătesei Maria Terezia şi fiului său Iosif al II-lea. Istoricul Davis povesteşte despre frustrările maghiarimii, pentru că Iosif proclamă limba germană ca limba administraţiei Imperiului Habsburgic. Asta declanşează apariţia conştiinţei naţionale la unguri, dar în acelaşi timp şi a altor popoare supuse Regatului Ungariei medievale, slovaci, croaţi, evrei.

Davis uită, nu ştiu de ce? să arate că cea mai importantă minoritate din  părţile fostului Regat al Ungariei, adică românii sunt neglijaţi ca trezire a sentimentului naţional care se manifestă pregnant în secolul XIX.
Păi dacă neglijezi răscoala socială şi cu caracter naţional a moţilor din Apuseni a lui Horea, Cloşca şi Crişan, Şcoala Ardeleană, produs a uniatismului catolic românesc de la 1700, ulterior celui ucrainean, care a trezit sentimentele naţionale româneşti materializate în Supplex Libellus Valachorum istoricul neglijează un eveniment istoric important şi fundamental pentru români.
Completat apoi de Răscoala lui Tudor din Ţara Românească, Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859 şi finalmente Întregirea din 1918 pe care o vom aniversa la anul un centenar sunt evenimente fundamentale în Europa de Est şi Balcani.
După 1918 apare în perioada interbelică România Mare care cuprinde toate provinciile istorice româneşti. Suntem o ţară nouă comparativ cu altele. România nu a existat în medievalitate ca Bulgaria sau Serbia, sau Regatul Ungariei, dar după 1918 suntem cea mai importantă ţară din acest areal geografic.
Existăm în continuare aproape în frontierele istorice, cu excepţia celor din Est, comparativ cu Iugoslavia care nu a fost în stare să creeze sentimentul naţional unitar de care dau dovadă românii. 

Probabil asta generează mari frustrări mai ales în Ungaria, unde primul ei ministru se plimbă ca vodă prin lobodă în România, dovadă cea mai elocventă că ceea ce debitează anacronicii naţionalităţi unguri este o imbecilitate. 


Chiar dacă eu mă simt frustrat, realitatea României de azi nu poate decât să bucure pe cei care gândesc şi cred româneşte.

vineri, 21 iulie 2017

Cu Manolescu şi Toader Palologu despre trecut şi prezent



Toader Paleologu
Manolescu la Realitatea tv

Aseară am urmărit o iniţiativă salutară a lui Rareş Bogdan la Realitatea TV: prezenţa unor intelectuali  şi scriitor de mare prestigiu. Erau prezenţi Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Răzvan Voncu şi Iulian Chifu. A fost o emisiune reconfortantă de educaţie patriotică. Pentru că din păcate la televizor inclusiv la emisiunile lui Rareş Bogdan sunt invitaţi tot felul de părerişti cărora le lipseşte prestigiul, inclusiv cel intelectual. 

Pledoaria lui Nicolae Manolescu a fost pentru educaţia patriotică superioară, fără patetisme şi idei anacronice cum la un moment dat pornise Alex Ştefănescu. Am aflat că Uniunea Scriitorilor are program de sărbătorire a Centenarului din 2018. Pentru că, dacă Guvernul de azi de întristează prin prezenţa unor nulităţi pe post de miniştri inclusiv iniţiativa Centenarului este lăsată de izbelişte. 

Am aflat cu surprindere că în Programul PSD era inclusă şi o agendă foarte reuşită privind Centenarul din 2018. Printre altele era şi iniţiativa unui monument dedicat Regelui Ferdinad Întregitorul, care lipseşte! Autorul era decentul fost Ministru al Culturii Ionuţ Vulpescu. Dar normal a fost înlocuit în noul guvern pentru că avea probleme cu acolita lui Dragnea, primăriţa bună doar de gură.

Dacă astfel de iniţiative ar fi realizate Centenarul ar fi sărbătorit cum se cuvine.

Şcoala de vară Experimentul Piteşti

Alin Mureşan şi Toader Paleologu
Noroc că mai iau ziarul local Argeşul care a prezentat iniţiativa lui Alin Mureşan de la IICCMER cu Şcoala de Vară Experimentul Piteşti de Exterminare şi faptul că la clubul HUSH va fi prezent ca invitat şi Toader Paleologu.

A fost un dialog între Alin Mureşan şi Toader Paleologu privind această iniţiativă teribilă fără precedent în lumea comunistă. Pe lângă distrugerea elitelor româneşti în puşcăriile comuniste şi acest experimenta a arătat că se urmărea şi eliminarea viitoarelor elite, pentru că victimele torturilor din închisoarea Piteşti era studenţi şi liceeni de elită. Că predominau legionari, dar cum spunea şi Paleologu aceştia erau în primul rând tineri care se alătură mişcării după 1945 şi instaurareea comunismului la noi în ţară. 
Andrei Fântână

Paleologu nu s-a ferit să amintească episodul slăbiciunii tatălui său Conu' Alecu de a semna angajamentul cu scelerata securitate. El aminteşte ceea ce spunea scriitoarea Ioana Orlea (Cantacuzino) care a intrat la puşcărie ca elevă despre Experimentul Piteşti: "Noi am suferit bătăi şi torturi normale, pe când la Piteşti totul a fost anormal". Acolo mintea bolnavă a lui Ţurcanu ghidonat de enkavediştii care conducea securitatea Nicolschi şi Pantiuşa au creat un experiment de tortură satanic.
Cum satanic a fost şi comunismul faţă de creştinism. 

Am avut ocazia să-l ascultăm şi pe Andrei Fântână, de la formaţia Robin and the Backstabbers, fiul lui Constantin Fântână, victimă a torturilor de la Piteşti. Tatăl un om deosebit căruia i s-a spălat creierul şi eliberat l-a chestionat pe tatăl lui ce a făcut pentru reuşita comunismului, ca apoi să-şi revină, să facă studii superioare şi să-i povestească fiului experienţele nefericite abia după 89. În comparaţie cu Toader care ştia de mic de experienţa concentraţionară a tatălui său.
Experimentul sinistru a avut consecinţa şi de genera biografii precum a părintelui Calciu, un opozant exemplar al comunismului, unul din sfinţii prigoanei bisericii.

Cu multă dreptate spunea Paleologu tragediile trăite de aceşti oameni nu pot fi comentate decât de cei care au suferit, nu de tot fel de jurnaliştii care nu ştiu nimic despre aceste vremuri. 

În context s-a discutat şi despre legea de interzicere a propagandei fasciste şi antisemite, copie proastă a unei legi franceze iniţiate de un comunist! Paleologu a votat contra legii pentru că a citit-o şi ştia că este proastă, chiar dacă nu-l afecta pe tatăl său care a fost printre puţinii tineri din epoca care a respins ideile legionare! De fapt de aceeaşi părere era şi Nicolae Manolescu la Realitatea tv. 
Legea aceasta a deschis cutia Pandorei şi victimele comunismului sunt acum din nou blamate!

În final am sta de vorbă cu domnul Toader Paleologu împreună cu Radu Vişinescu cu care am împărţit prietenia tatăl său, Conu Alecu!
 
Cu Dr. Vişinescu, Toader Paleologu şi cu mine

Este reconfortant, subliniez încă odată să se discute probleme sensibile ale istoriei noastre recente sunt discutate de personalităţi responsabile şi cu mare prestigiu intelectual.


vineri, 14 iulie 2017

Cu Radu Preda despre istoria şi memoria românilor

Am decis să fac scriu despre Radu Preda şi datorită Dilema vechi care postează o fotografie semnificativă.

Teologul Radu Preda a fost invitatul lui Rareş Bogdan miercuri seara şi au discutat despre centenarul România Mari. Radu Preda a subliniat contribuţia Bisericii Ortodoxe la Unirea Transilvaniei cu România veche. El recunoaşte caracteristicile ortodoxiei în părţile româneşti, Moldova atrasă de Estul slav, Ţara Românească de sudul bizantino-slav, iar cea ardeleană de Europa Centrală. Şansa Unirii Basarabiei a fost că Lenin şi Stalin erau ocupaţi cu Revoluţia Rusă. 

Revenind la actualitate Radu Preda este pe de altă parte Preşedintele Institutului IICMER, care se ocupă de trecutul comunist al României. Şi sunt câteva lucruri triste privind memoria românilor. Legea privind propaganda fascistă, o intenţie salutară, dar prost făcută a dus la deformări şi atingerea unor sensibilităţi. De vină este şi legea, dar şi Alexandru Florian, directorul Institutului Wiesel, fost profesor de marxism. O mai proastă şi neinspirată numire nici că nu se putea! Acesta, în loc să se preocupe de vectorii de propagandă anti semită a început o luptă smintită de obliterare a unor nume ale culturii româneşti. Unul dintre ele este Mircea Vulcănescu intelectualul şi martirul represiunii comuniste pe care Florian îl vrea dispărut din memoria românilor. Vulcănescu care a fost un important filosof şi antropolog român, a ocupat un post de secretar de stat la Finanţe în guvernul mareşalul Antonescu. Lui i se datorează faptul că toate operaţiile comerciale cu Germania hitleristă au fost plătite cu aur! Care probabil a fost confiscat de cotropitorii bolşevici. 

El a murit în puşcăriile comuniste încercând să salveze cu propriul trup alt camarad. Este celebră dorinţa sa testamentară: Să nu ne răzbunaţi! Ei bine, pe această personalitate vrea Florian să o şteargă din memoria noastră. Ca de altfel şi pe Vintilă Horia, singurul român deţinător a Premiului Goncourt, celui mai important premiu literar francez.

Şi aici vine stupoarea văzând o poză cu Parcul Tolbuhin din sectorul 2. Numele acestui general sovietic cotropitor al ţării noastre supravieţuieşte într-un parc. Tolbuhin era şi numele Bazargicului din Cadrilater, dar bulgarii au revenit la numele istoric. Noi n-am reuşit să-l radem din memoria Bucureştiului!

Cred că indivizi de genul lui Florian se joacă iresponsabil cu sensibilităţile noastre, precum şi alţi proşti. 

Este o realitate că importanţi scriitori şi intelectuali români au avut simpatii şi partizanate de dreapta sau extrema dreaptă, dar asta nu înseamnă să-i eliminăm din memoria noastră.
Este detestabil cum aceşti indivizi vor să transforme eroi ai rezistenţei comuniste în figuri controversate, precum a fost Ion Gavrilă Ogoranu.

Legea avea în intenţie ca să nu apară apologii privind figuri detestabile şi nefrecventabile din istoria noastră din interbelic şi război, precum AC Cuza, Horia Sima sau Ion Zelea Codreanu. Paradoxal cum şeful mişcării legionare, cea mai xenofobă şi antisemită mişcare politică interbelică a fost fondată de fiul unor alogeni. Viaţa lui a fost recent subiectul unei cărţi de succes.

Rămâne şi figura controversată a mareşalului Antonescu, care este judecat şi pentru decizii privind războiul anti sovietic, dar şi pentru exterminarea evreilor din Basarabia şi Bucovina de Nord. Nota bene. Cei din restul României au fost supuşi represiunilor dar nu exterminaţi. Şi asta este unul din paradoxurilor româneşti.

Este trist cum era atmosfera de ură şi teroare antisemită din timpul războiului, de faptul că conspiraţionismul românesc găseşte ţapi ispăşitori în evreii emigraţi demult din România, din păcate!


Dar asta nu scuză acţiunile imbecile ale unui individ care toarnă gaz pe focul răbufnirilor antisemite.

marți, 11 iulie 2017

Donald Trump şi salvarea naţionalismului

Un foarte interesant articol scrie Sever Voinescu în Dilema veche privind recuperarea naţionalismului, 
http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/cum-salvam-nationalismul

Probabil că l-a scris şi cu ocazia dosarului privindu-l pe Donald Trump care a apărut în aceeaşi revistă. 
Voinescu a fost inspirat pentru că, parcă în întâmpinarea articolului său Donald Trump a ţinut o cuvântare în Piaţa Krasinski din Varşovia. Analiştii politici de la Wall Street Journal consideră acest discurs ca fiind o schimbare de viziune politică. Ales ca preşedinte şi pentru sloganul America first!

Donald Trump pune în discuţie anumite valori specifice, naţionale. în discursul din Polonia. „Avem nevoie de Dumnezeu!" spuneau polonezii întâmpinându-l pe Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea şi Donald Trump o repetă spunând în plus că oamenii au nevoie de libertate şi democraţie. De fapt pe aceste valori s-a construit societatea europeană modernă, ca de altfel şi cea americană.

Este rău să fii naţionalist?

Este o întrebare care frământă pe mulţi dintre noi. Există o reacţie de respingere a valorilor naţionale după minciuna naţional comunistă care a pervertit şi folosit în fals cu neruşinare valori sfinte ale naţiunii noastre.
Din păcate, acest fenomen de respingere continuă şi după 1990. Tinerii români, mai ales îşi iau lumea în cap, mai bine în altă parte decât în România. Şi m-am bucurat la reacţia lui Mircea Cărtărescu care pleda aseară la Digi24 pentru studii universitare în România. Studiul în universităţi străine poate să-ţi confere prestigiu, dar şi universitatea românească a produs şi produce absolvenţi de cea mai bună calitate. Cum spunea Cărtărescu, filologie română nu poţi face decât în România, dar sunt şi alte specializări care sunt de prestigiu. Politehnica dă prin absolvenţii de Calculatoare, IT şi electronică ingineri foarte buni, cu nimic mai prejos decât de la universităţi străine. Un prieten profesor de matematică acolo spune că studenţii de la Automatică sunt superiori celor de la MIT. Dar după licenţă se întâmplă ceva, sunt absorbiţi rapid în câmpul muncii şi la masterat nu mai realizează aceleaşi performanţe. 

Este clar că existenţa acestor valori care caracterizează o naţiune nu pot fi rele atât timp cât ele nu resping pe ceilalţi, pe vecini.
Exemplul naţionalismului polonez comparat cu cel maghiar ne spune multe. Pe când Polonia este avocatul şi suporterul necondiţionat al Ukrainei, care a făcut parte din Regatul istoric al Poloniei cu totul altfel se comportă naţionaliştii maghiari, care sunt continuă în dispută cu vecinii, ridicând adesea pretenţii inacceptabile. O explicaţie constă şi în faptul că Polonia şi polonezii au experienţa nefastă a două secole de dispariţie de pe harta Europei prin împărţirea între Rusia, Prusia şi Imperiul Habsburgic. Experienţa tristă de împilare a polonezilor în Imperiul Rus i-au vindecat de complexele de superioritate de care suferă maghiarii încă  în relaţia cu vecinii. 

Există caracteristici naţionale care reprezintă foarte bine pe unii. De exemplu eu am o mare admiraţie pentru seriozitatea, cinstea şi grija pentru ţara lor a ungurilor, cum îi admir pe polonezii pentru curajul lor nebun în a se revolta împotriva cotropitorilor şi mai ales pentru faptul că au oprit în 1921 invazia bolşevică a Europei la porţile Varşoviei. 

Cred că naţionalismul bazat pe valori care ridică un popor şi nu neagă vecinii este un naţionalism bun. Un astfel de naţionalism cultivă SUA şi nimeni nu-i trece prin cap să-l conteste. 

Pentru a avea o naţiune puternică trebuie să avem instituţii ale democraţiei puternice şi capabile să vină în întâmpinarea doleanţelor cetăţenilor. Este de observat cum remarca tot Mircea Cărtărescu că un mare câştig l-a marcat anul acesta societatea civilă, care prin protestele necontenite din iarnă a reuşit să blocheze legi menite să salveze pe ticăloşi şi politicieni corupţi. Trebuie să avem un parlament viabil şi responsabil, capabil să corepundă nevoilor cetăţenilor. Partidele trebuie să vină în întâmpinarea cerinţelor societăţii civile şi să militeze pentru legi drepte şi corecte.

Actuala majoritate guvernamentală trebuie să înţeleagă că numai prin mirajul unor câştiguri suplimentare nu poate satisface nevoia de dreptate şi corectitudine a oamenilor. Din acest motiv instrumente statului de drept, precum DNA trebuie să continue să-şi exercite atribuţiile. 

Pâine fără dreptate este atributul societăţilor dictatoriale şi totalitare. Lecţia asta trebuiau să înveţe actualii guvernanţi şi de la trecute experienţe cu guvernarea represivă a lui Băsescu, lumea revoltându-se nu pentru tăierea salariilor, cât pentru aroganţa şi dispreţul faţă de cetăţeni. 

Naţionalismul sănătos este mai necesar ca niciodată în contextul Uniunii Europene, pentru că fiecare ţară aduce contribuţia la concertul european prin valorile naţionale pe care le preţuieşte. 


Eu cred într-o Uniune European a naţiunilor, tendinţa de dizolvare a valorilor proprii naţionale este pernicioasă şi nu aduce nimic bun.

joi, 6 iulie 2017

Cu Alin Teodorescu despre PSD

La Digi24 s-a inaugurat o emisiune numită: În faţa ta.Este difuzată târziu la 10.30 seara. A fost inaugurată cu invitarea lui Gabriel Liiceanu. Liiceanu este extrem de interesant când vorbeşte despre teme culturale, când vorbeşte despre actualitatea politică pus şi simplu este desprins de realitate. Aşa că nu l-am mai urmărit.

Iată că aseară a fost invitat Alin Teodorescu, Acesta este unul din intelectualii implicaţi în activismul social şi politic la începutul anilor 90. A fost la u  moment dat directorul Fundaţiei  Soros. Spre deosebire de alţi intelectuali români sociologul Teodorescu a migrat spre stânga. Am apreciat mereu opiniile sale realiste, sondajele sale cât şi analizele sale diferă net faţă de cele pe care ni le livrează tendenţiosul Pieleanu, care este unul din manipulatorii A3. De aceea am urmărit cu interes opiniile sale în cadrul acestei emisiuni, de data asta deja înregistrată. 

Alin Teodorescu face o analiză necruţătoare a realităţii româneşti. El spune cu 1% din bugetul României se scurge în buzunarele politicienilor corupţi. El deplânge halul în care a ajuns conducerea PSD de acum, fenomen început de pe vremea lui Ponta care şi creat o camarilă, pe care îl acuză că este ofiţer acoperit şi ajuns la cel mai jos nivel sub Dragnea care are relaţii feudale cu supuşii. Teodorescu acuză că ce sunt 10000 de ofiociali PSD corupţi la 400000 de membri. Este o cifră mare şi Teodorescu nu explică prea clar cum de ajung lideri aceşti tipi corupţi. Fenomenul este valabil şi la celelalte partide, dar este cronic la PSD. Teodorescu areo părere extrem de proastă despre Dragnea.

Vorbind de sondaje Teodorescu spune că PSD ar avea în continuare 45% care nu este incredibil după doar 6 luni de guvernare dar are tot timpul să se deterioreze dat fiind marile fracturi din partid. Cel mai interesant vorbind de PNL spune că la votul din 11 decembrie nu au venit cei 1,3 milioane de votanţi PDL care trebuie neapărat recuperaţi ca de altfel şi cei care au votat USR,apariţie exotică şi neclară, rămasă la nivelul de speranţă neconfirmată. 
Teodorescu are o părere bună despre Tudose şi spune că va fi un prim ministru care nu se va supune lui Dragnea, având susţinere puternică în partid!

Vorbind de încrederea în Laura Codruţa Kovesi Teodorescu spune că rămâne la un nivel de încredere foarte mare de 45% pentru că majoritatea vrea să fie pedepsiţi corupţii. Asta arată ineficienţa vectorilor tip A3 care revarsă lăturile împotriva ei.

Despre Iohannis spune că el nu este principalul adversar al PSD, ci electoratul şi media. Aici mă îndoiesc, Iohannis este într-o poziţie foarte puternică confirmată şi în Summitul celor Trei Mări de la Varşovia. La anul acest summit va avea loc la Bucureşti care îi va întâlni şi mai tare poziţia. De altfel Teodorescu recunoaşte că Iohannis nu are vreun adversar la viitoarele alegeri prezidenţiale. 
Revenind la summitul de la Varşovia am admirat extraordinarul discurs ţinut de Donald Trump în piaţa centrală din capitala Poloniei. A dat dovadă de foarte adânci cunoştinţe despre acest popor şi această ţară. Polonezii s-au revoltat mereu cu curaj nebun împotriva cotropitorilor şi a reuşit să blocheze ofensiva bolşevică împotriva Europei în 1921. Mă gândesc că în istoria românilor nu prea am avut asemenea revolte. A fost Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, terminată penibil, a fost Revoluţia de la 1848, ce de la Iaşi terminată înainte de a începe. A mai fost şi Răscoala din 1907, ultima răscoală ţărănească europeană. Ultima revoltă sângeroasă a fost Revoluţia din Decembrie 1989.

Revenind la discursul lui Trump îndelung aplaudat de polonezi care au scandat numele preşedintelui american acesta a remarcat prezenţa la adunare a militarilor polonezi, americani, britanici şi ...români. Încă o remarcă pozitivă pentru ţara noastră!



duminică, 2 iulie 2017

Proştii mediatici nostalgici şi resentimentari

Din nou activ pe blog!

În ziua de 21 iunie când plecam în vacanţă în Grecia s-a produs actul politic care a dus la demiterea guvernului Grindeanu, moţiunea de cenzură.

PSD a marcat o premieră politică, moţiunea de cenzură împotriva propriului guvern pe motiv că prim ministrul Grindeanu se încăpăţânase să nu demisioneze.

După turneul american încununat cu întâlnirea de la Casa Albă cu preşedintele Trump, cu conferinţa de presă la Rose Garden, apoi întâlnirea cu cancelara Germaniei, doamna Merkel şi apoi întrevederea cu preşedintele Macron al Franţei, acţiuni externe care îl pun într-o lumină puternică pe Iohannis ca un important lider european, acesta avea de rezolvat rapid criza politică de acasă. Şi a promis că rezolvă rapid.
Luni Iohannis s-a întâlnit la consultări cu partidele. PSD împreună cu aliatul ALDE au prezentat propunerea de prim ministru pe domnul Mihai Tudose. Din partea opoziţiei PNL şi USR nu au făcut nicio propunere, dar ca de obicei trebuie să se dea în stambă PMP-ul penibilului Băsescu, care au venit hop şi ei cu o propunere. Asta doar ca să aibă ocazia să sară la bătaie că opoziţia n-are sânge în instalaţie.

Propunerea PSD ALDE a fost acceptată imediat, se pare cu o discuţie în prealabil cu Iohannis, căruia i s-au mai propus variantele Fifor, sau Carmen Dan.
Tudose, cred că a fost acceptat pentru că era soluţia cea mai puţin rea din alte propuneri proaste.  
Într-adevăr, Tudose are probleme, a fost profesor la Academia SRI, are un doctorat plagiat la care a renunţat. Ca ministru al Economiei nu s-a remarcat cu nimic, însă era verificat.
Oricum PSD şi-a mai tras în picior un glonte venind cu un guvern mult mai slab decât precedentul.

Ei bine imediat primul ministru Tudose a stârnit reacţii extrem de violente din partea unor comentatori media. Aş spune că s-au remarcat cu comentarii tâmpite, sau absolut imbecile acei jurnalişti de nuanţă băsistă, precum Tăpălagă şi Pantazi de la Hot News, Iancu de la DW şi culmea! scribălăul incontinent de Spânu de la Cotidianul, celebru prin partizanate pesediste şi umori toxice împotriva intelectualităţii autentice.

Tăpălagă propune un scenariu năstruşnic, Iohannis a vrut să pice Grindeanu, că altfel prindea puteri Ponta şi redevină adversar viabil la alegerile din 2019!

Pantazi, Iancu şi Spânu, locotenentul lui Nistorescu fac din guvernul Tudose, guvernul personal al lui Iohannis. Că de ce l-a acceptat pe plagiator, că de ce sunt atât de slabi miniştri şi alte aiureli. De parcă nu PSD a propus miniştri ci i-a ales Iohannis, iar pe Tudose a trebuit să-l aleagă dintre alternative mult mai proaste!

De fapt aceşti nostalgici visează la dictatura iliberală a lui Băsescu care a făcut şi desfăcut majorităţi cu consecinţe catastrofale, că Iohannis nu este preşedinte jucător ca precedentul.

Soluţia aleasă de Iohannis este politic cea mai bună. Acum a fost sfătuit corect şi a decis în interesul lui politic şi al opoziţiei. În sânul PSD numirea lui Tudose a creat noi adversităţi şi PSD par mai mult decât oricând divizat. În aceste condiţii PSD nu are decât de pierdut! Dacă ne reamintim de guvernul de tehnocraţi al lui Cioloş, chiar dacă a guvernat prudent, a fost ciuca bătăilor mediatice din parte PSD care a avut consecinţa victoriei zdrobitoare a PSD, de care este de vină şi Cioloş prin atitudinea sa nehotărâtă de implicare în alegerile parlamentare. În mod normal PSD trebuie să guverneze până în 2020 care îi va conduce la un eşec în ciuda politicilor sale populiste care pot afecta economia. De asemenea asta nu poate decât avantaja opoziţia în speţă PNL, care rămâne partidul cel mai important. USR nu este decât un experiment nereuşit, chiar dacă sunt parlamentari valabili şi tineri, liderul Nicuşor Dan este nemesisul viitorului acestui partid, fără clarificări ideologice. Dacă ar dori o situare precisă, USR mai bine ar avea o orientare social democrată de centru stânga, în stil german! Normal că opinia mea va enerva pe suporterii intelectuali ai partidului, dar şi ei sunt mai mult de stânga în mentalitate!


În pofida criticilor complet neavenite ale acestor nostalgici băsişti care sunt acum în cumetrie cu pesediştii în atitudinile  la adresa lui Iohanni, acesta are în acest moment are o poziţie extrem de solidă şi şanse clare pentru 2019.

duminică, 18 iunie 2017

Cui prodest?

Nu doream să scriu despre scandalul din PSD, dar sunt nişte lucruri care mă frământă.

Observ cum posturile importante tv de ştiri s-au poziţionat deja. Dacă Antena3 şi România tv sunt cu Dragnea era de aşteptat. Observ că Realitatea tv cu Cozmin Guşă şi Rareş Bogdan au devenit extrem de virulente împotriva lui Dragnea şi a clicii lui. Digi24 are o poziţie mai neutră, însă pare binevoitoare cu Grindeanu.
Mişcarea strategică de a-şi consolida poziţia în lupta cu Dragnea a fost cooptarea lui Victor Ponta ca Secretar General al Guvernului. Dra şi această acţiunea a fost Boicotată de Dragnea care i-a ordonat lui Busuioc să nu cedeze postul de SGG. Pentru că hotărârile guvernului se publică în Monitorul Oficial doar cu semnătura SGG! 

În contra lui Grindeanu s-a pornit o propagandă virulentă şi murdară, tipică pentru Dragnea şi acolitele lui, Olguţa Vasilescu - Craiolguţa şi Gabriela Firea. Craiolguţa este o mahalagioaică de tipul Dana Grecu de la A3, sau Elena Udrea, Firea doar trompetă şi cam proastă. Li s-a alăturat şi gospodina din Alexandria Carmen Dan  care a descoperit o lovitură de stat la acţiunile lui Grindeanu. 

Cred că în PSD este un vânt de nemulţumire, pentru că Dragnea a confiscat PSD cum fac mafioţii de provincie şi-şi pune doar acoliţii în posturile importante, cum a fost propunerea caraghioasă cu Shevil Shaideh ca prim ministru. 

Că Dragnea este disperat şi a intrat în fibrilaţie stă şi faptul ca a convocat Parlamentul duminica ca să citească moţiunea de cenzură!

Partidele de opoziţie refuză să se bage în disputa cu aer gangsteresc din PSD şi bine fac şi se pare că nu vor participa la votarea moţiunii de cenzură. S-ar putea întâmpla surpriza ca să nu se întrunească cvorumul de şedinţă pentru vot, sau să cadă moţiunea. Asta ar fi favorabil, dacă nu oricum după căderea lui Grindeanu, Dragnea şi PSD ies foarte rău şifonaţi.

Dar nu la asta mă gândeam la ce foloseşte această gâlceavă, ci la reacţia unora, precum jurnalista Ramona Ursu. Aceasta era foarte virulentă cu Marian Munteanu pe care l-a făcut nedovedit turnător la secu şi care a fost dată ulterior afară de la Adevărul. Acum o văd pe Facebook cum îndeamnă la blamarea lui Grindeanu, care a făcut-o să îngheţe în februarie, sau Ponta cu Colectiv. 

Mă întreb la ce foloseşte mobilizarea împotriva acestei grupări din PSD? Poate numai lui Dragnea, a acoliţilor săi şi a celor mai reacţionare şi retrograde cercuri politice româneşti.  Şi mă întreb ce jocuri face o astfel de ziaristă? 

joi, 15 iunie 2017

Vulpoiul şi cioroiul

Cam aşa arătau azi noapte cei doi şefi de coaliţie de guvernare, aşezaţi ambii pe o craca din fabula lui La Fontaine!

Dar azi se fac 128 de ani de la trecere în eternitate al lui Mihai Eminescu. Nu pot decât să-mi aduc aminte de Glossa recitată de Ion Caramitru, chintesenţă a atitudinii omului în confruntarea cu realitatea, inclusiv politică.

Cum citesc acum şi volumul replică "De ce este România astfel" la cartea lui Lucian Boia, cred că trăim într-o ţară normală, nu ideală după gustul multora dintre concetăţeni. Sunt lucruri care deranjează, tare de comportament, am păţit să iau pe talpa pantofului dar şi pe sandale gumă de mestecat, mai periculoasă în anumite situaţii decât excrementele de câine. Nu de alta dar am dat şi în Franţa, la La Ciotat, localitatea de origine a fraţilor Lumiere de acest noroc produs de simpaticele animale, chiar în faţa Biroului de Turism al oraşului!

Dar să revin la realitatea politică de moment. După revenirea preşedintelui Iohannis din SUA în urma succesului repurtat, se pare că acest lucru i-a trezit puseuri de ciudă lui Dragnea. Şi pe cine să-şi reverse nervi? Păi pe primul ministru Grindeanu, alesul lui de astă iarnă. Nu au trecut bine nici şase luni şi relativul succes al primului ministru i-au trezit invidia proastă a şefului de partid. Este adevărat că între timp Grindeanu a reuşit să capete certe comportamente de autentic lider, nu mai este tânărul nesigur care accepta astă iarnă tutela lui Dragnea.
De fapt, de la început Dragnea a preluat ideea omologului polonez Kaczynski, şef al partidului PiS de guvernare. A numit o doamnă prim  ministru pe care o poate ghidona cum vrea muşchii lui, atrăgând oprobiul european.

Aş că Dragnea s-a pus să-i arate lui Grindeanu pisica, numind o echipă de evaluare a guvernului condusă de Darius Vâlcov. De unde l-a fi scos pe acesta? Probabil că de la puşcărie, sau consemnare la domiciliu, cu Vâlcov este băgat în afaceri grele cu anii de puşcărie mulţi la orizont. De fapt  Dragnea, condamnat penal, frate cu Tăriceanu, alt individ cu probleme penale nu puteau găsi un alt tip mai potrivit de cât pe Vâlcov. 

Cel mai penibil pare cioroiul de Tăriceanu. Păi oare a uitat cum stătea la guvernare în 2007-2008 cu ameninţarea permanentă a unei moţiuni de cenzură din partea PSD? De fapt Tăriceanu cu vârsta parcă s-a prostit, vrea să arate ce forţos este el la nevestele din ce în ce mai tinere?

Faptul că Grindeanu refuză să demisioneze şi preşedintele nu se bagă în dispută îl va conduce pe Dragnea la o soluţie imposibilă, moţiune de cenzură împotriva propriului guvern. Şi dacă supravieţuieşte Grindeanu? Că deja sunt voci în PSD care-l susţin, Ponta în principal şi se vor mai găsi şi pe la ALDE şi de ce nu la UDMR, care să se alăture opoziţiei PNL, USR, PMP . Atunci Dragnea, vulpoiul cu caşcavalul în gură care o să-i cadă şi o să piardă tot şi va ieşi pe uşa din dos a politicii pe care i-o pregăteşte deja Justiţia. 

Totul seamănă ca într-un film cu proşti, sau mai bine zis cu Stan şi Bran!

Remarc de mai mult timp în cea mai toxică publicaţie care apare pe net, dar acum şi pe hârtie, Cotidianul a strâns nişte frustraţi emigraţi prin America. Opiniile lor au o culoare clar politică, cea pesedistă.
Unul este Grigore Culian care scrie prostii mai mari decât capul lui, revoltat pe jurnaliştii veniţi de acasă care au reuşit să smulgă confirmarea aplicării punctului 5 din Tratatul NATO de la Trump. 
Altul este unul Terheş care ar fi preot, şi nu mă miră având în vedere obtuzitatea clerului ortodox şi nu numai.
A mai apărut şi Radu Toma, pus să pună în ridicol vizita preşedintelui României.

Ei prezintă o imagine deformată a expatriatului român în America. Faptul că scriu în presa autohtonă ar trebui să îi consacre ca patrioţi. NU SUNT!

marți, 13 iunie 2017

Jurnal politic - Amocul

Ieri am avut examen cu masteranzii de anul I. Au venit toţi plus unul de anul trecut. Nu ştiu de ce, dar aveam impresia de deja vue. Şi s-a confirmat ameţitul dăduse examenul în toamnă , dar uitase. Doamnele de la Secretariat au fost foarte amabile şi au verificat. Am fost într-o situaţie inconfortabilă că l-am trecut, nu trebuie, s-au schimbat regulile între timp., numai cei din catalog susţin examenul.
Drumul cu tren a fost destul de confortabil dimineaţa de luni cu toate că era foarte multă lume, cineva în Piteşti a renunţat la tren pentru cp nu mai aveau locuri nici în picioare. Se simţea puternic ventilaţia, dar la 4.30 d.a. am fiert în suc propriu stând pe locul dinspre vest unde bătea puternic soarele şi ventilaţia nu exista!

Că s-a terminat vizita lui Iohannis revenim inevitabil la actualitatea politică internă. 
Au venit căldurile şi se pare că pe unii din politicieni i-a cuprins amocul, parcă nu se raţionează normal.
Ultima dramă în desfăşurare este generată de Dragnea şi Grindeanu. Dragnea vrea să-l dea jos şi primul ministru refuză demisia. 
Este absolut de neînţeles în mod normal după 6 luni de guvernare Dragnea şi-a pus în minte să-l demită pe Grindeanu. Justificarea ar fi evaluarea guvernului, Păi dacă ne luăm după parametrii după care este măsurat un guvern nu există niciun motiv. 
Victor Ponta spune un lucru de bun simţ, că acest guvern este al României,  nu a Teleormanului!
De ce l-a apucat nebunia pe Dragnea? De ce îl vrea plecat din fruntea Guvernului? 
Singura explicaţie logică mi-a dat-o prietenul Iulian Ţ. Pur şi simplu Dragnea este supărat că Grindeanu îi ia faţa, că a format deja un centru de putere pe care nu-l controlează. Din anumite puncte de vedere Dragnea seamănă cu dictatorul din Scorniceşti, este la fel de viclean, care nu seamănă cu inteligenţa. 
În comparaţie cu el Grindeanu, este un absolvent de Matematică, deci nu-i lipseşte inteligenţa, în plus este tânăr şi prezentabil. Dar Dragnea este masculul alfa, lupul care îi este teamă de lupii tineri. Din acest motiv speculaţiile privind alternativele de prim ministru sunt doamne. Şi eu ştiu doamne foarte onorabile în PSD, de exemplu Ecaterina Andronescu, fost rector al Politehnicii din Bucureşti. 
Când vezi propunerile te apucă amocul. 

Olguţa Vasilescu, are un trecut sulfuros, a fost unul de oamenii de bază al PRM. Este din gemul mahalagesc, şi prestaţia ei în limbi străine ne-a edificat că este proastă, tâmpită şi  extrem de arogantă ca orice incompetent pus unde nu trebuie, după principiul lui Peter. Carmen Dan arată mai mult a gospodină din Alexandria. În fine, dar nu cea din urmă este doamna primar Firea care nu este altceva decât trompete PSD, mai an era trompeta lui Ponta debitând cele mai cretine ticăloşii, acum îi cântă în strună lui Liviu Dragnea. M-am lămurit de ce a propus-o de doamna Shaideh, pentru că este ticălos şi viclean ca toţi ciocoi postdecembrişti, cu carieră începută pe la PD şi continuată cu mare succes la PSD. Că dacă te uiţi la PSD mulţi din ticăloşii pesedişti au fost şi vajnici pedişti. 

Oare aceşti politicieni ne cred pe toţi tâmpiţi şi tembeli?








sâmbătă, 10 iunie 2017

Vizita lui Iohannis în SUA

În perioada luni 5 vineri 9 iunie Klaus Iohannis a efectuat o vizită în Statele Unite ale Americii.
Întâlnirile la care a participat, distincţiile pe care le-a primit şi în final întrevederea de la Casa Albă cu preşedintele Donald Trump au arătat pe deplin că acu Klaus Iohannis este un important lider european. Pentru că el a pledat în SUA pentru România, dar şi pentru UE, pentru NATO şi pentru Europa în general. 
Importanţa vizitei sale la Casa Albă a fost dată de faptul că fiind o vizită de lucru, de obicei nu se făceau conferinţe de presă a celor doi preopinenţi. Acu iată că Donald Trump a decis şi organizarea unei conferinţe de presă. Conferinţa de presă a fost importantă pentru că a lămurit mai multe lucruri. 

În prima parte a declaraţiei de presă Donald Trump a trimis un avertisment sever Qatarului care sprijină terorismul prin bani care i-a canalizat către ISIS şi alte organizaţii teroriste. Chiar credeam că Trump este focalizat pe o chestiune paralelă cu întâlnirea cu preşedintele Iohannis. Dar în context Erdogan, preşedintele Turciei intenţionează să trimite trupe de sprijin Qatarului, sfidând SUA. Chestiune este extrem de gravă deoarece în Qatar se află cea mai importantă bază militară americană din Golful Persic, iar la Incirlik, în Turcia  se află ce mai importantă bază militară americană din Orientul Apropiat. 

În acest context complicat şi ameninţător, România poziţionată la Marea Neagră şi în proximitatea desfăşurării acestor evenimente tensionate devine extrem de importnată. Tot în această zonă se petrece şi agresiunea Rusiei împotriva Ukrainei. 

Şi ţinând cont de toate aceste argumente invitaţia preşedintelui României la Washington şi la Casa Albă este salutară!

Trump se pare că în întâlnirea de la NATO la Bruxelles a simpatizat pe preşedintele României, mai ales că România decisese deja să cheltuiască 2% din PIB pentru apărare înainte ca preşedintele Trump să fie ales. Atitudinea sa şi comportamentul lui Iohannis au realizat o chimie a simpatiei între cei doi preşedinţie, evidentă deja atunci când Iohannis a ajuns la Casa Albă şi Trump la intrare după ce şi-au strâns mâinile, l-a bătut pe umăr pe Iohannis ca între camarazi!

Dar evidenţa simpatiei între cei doi şefi de stat s-a manifestat plenar şi la conferinţa de presă. Trump a lăudat România ca un aliat loial, care s-a implicat în toate iniţiativele militare propuse de SUA. Trump l-a lăudat şi pentru eforturile pe care le face pentru combaterea corupţiei şi susşinerea statului de drept. 

Surpriza s-a produs la declaraţia preşedintelui Iohannis. A vorbit liber, fără a se uita în hârtii, precum preşedintele Trump, folosind o limbă engleză foarte bună, a răspuns coerent şi foarte diplomatic la toate întrebările fără a avea blocaje verbale. El a spus că dacă vrei să ai o bună apărare trebuie să cheltuieşti şi bani, cu toate că aportul românesc uman a fost şi este extrem de important primind aprobarea totală a lui Trump. A declarat că s-au discutat probleme privind achiziţia unor dotări militare, dar şi cooperarea economică şi investiţii americane în România. La întrebarea privind ameninţarea Rusiei, Iohannis s-a declarat ca fiind promotorul reacţiilor ferme, dar şi a dialogului cu partea rusă. 

Jurnaliştii români au făcut un lucru important, au smuls o declaraţie fără echivoc din partea lui Donald Trump privind activarea articolului 5 în situaţia unei agresiuni asupra unei ţări NATO. A subliniat că Iohannis este un partener de încredere şi în lupta pe plan intern privind respectarea legii. 

Iohannis pe de altă parte a spus că nu vede cooperarea cu SUA decât în contextul alianţei NATO şi mai ales cu o Uniune Europeană puternică şi solidară. 
Cu aceste declaraţii îndrăzneţe şi hotărâte Klaus Iohannis devine un important lider european. Asta şi prin faptul că în următoarele zile va avea întâlniri la nivel înalt în Europa cu Angel Merkel şi cu preşedinte Macron. Se profilează în Klaus Iohannis un emisar şi un mediator al preşedintelui Trump şi o personalitate care poate influenţa jocuri al nivel global. Nu putem decât să fim mândri că România are acum ceva de spus la nivel internaţional!


În rest problemele şi disputele lui Trump cu media şi cu adversarii săi politici sunt prea puţin relevante în aceste momente.

miercuri, 7 iunie 2017

Jurnal - pagini regăsite 1959-1962 de Mircea Eliade

De la conferinţa lui Cristian Bădiliţă m-am ales cu această carte şi cu autografului editorului acestei cărţi. 

Este un fragment de jurnal al lui Eliade a cărui dactilogramă  Bădiliţă a găsit-o într-un sac de hârtii care se afla în apartamentul lui Eliade din Paris, vândut de doamna Cristinel Eliade în 1998. Apartamentul trebuia eliberat de mobile şi hârtii.
Vorbind despre astfel de case în momentul când apărea această decizie ar fi trebuit ca imediat să se fi sesizat Ambasada României şi autorităţile româneşti de resort şi să cumpere casa pe care să o transforme în muzeul Eliade din Paris. Ştiu că în cazul casei familiei Monica Lovinescu - Virgil Ierunca lăsat moştenire Românei am înţeles că este într-o stare proastă şi asta spune cam ce părere avem noi de marile noastre personalităţi din exil. 

Bădiliţă a recuperat editat şi redactat acest fragment de jurnal, scris în limba română care era dat ca dispărut. Jurnalul lui Eliade fusese tradus în franţuzeşte şi originalele româneşti au dispărut şi din acest punct de vedere este un document preţios. Mircea Handoca când  trebuit să traducă în româneşte Jurnalul pentru Editura Humanitas, apărut în franţuzeşte. 
Bădiliţă spune că sunt deosebiri. Am verificat şi eu cu Jurnalul editat de Handoca, dar foarte sumar şi neglijent şi nu am văzut diferenţe care să iasă în evidenţă. Dar tind să-l cred pe Bădiliţă ca probabil sunt diferenţe. Ce contează şi diferenţiază cu volumul lui Handoca este că Bădiliţă scrie note amănunţite despre fiecare personaj care apare în aceste pagini de jurnal. 

Aş vrea să emit şi eu nişte opinii despre acest Jurnal. Eliade se afla în acea perioadă de câţiva ani profesor la Chicago la o vârsta de 50 de ani, într-o perioadă de mare efervescenţă intelectuală,  când scrie ultimele sale mari opere privind istoria religiilor. 
De asemenea el face călătorii în America şi în Europe la conferinţe, participă la legendarele întâlniri de la Ascona la Eranos, la Paris, la Veneţia şi în alte părţi. 

Remarc faptul că este într-un contact cu mulţi profesori şi intelectuali de origine evreiască. Cred că i s-a făcut o mare nedreptate prin campania ticăloasă privind apartenenţa la Mişcarea Legionară şi s-a bătut monedă numai despre această perioadă nefericită. Eliade rămâne unul din marii şi străluciţi savanţi şi unul din scriitorii noştri şi trebuie să-i cinstim memoria chiar dacă nu trecem sub tăcere şi punctele sensibile ale biografiei sale.

După această carte am trecut rapid să citesc The Tourist de Olen Steinhauer, primul roman din trilogia Milo Weaver. Se spune că stă la baza filmului The Tourist cu Angelina Jolie şi Johnny Depp. Filmul n-are nicio legătură, este un remake după un film franţuzesc pe care l-am văzut şi mi l-am reamintit instantaneu.

Mai citesc în paralel Povestiri din Kolîma de Varlam Şalamov, schiţe scurte despre viaţa din Gulag, unde dorinţe de supravieţuire îi face pe oameni să se  comporte ca nişte animale de prad sau să încerce orice metode de nu-şi pierde viaţa.


În fine strecor şi o notă politică! L-am urmărit cu tristeţe pe profesorul Cristian Pârvulescu cum ducea n ridicol importanta vizită a lui Iohannis în SUA pentru că-l urăşte din toţi rărunchii pe preşedintele Trump. Mare păcat!


marți, 6 iunie 2017

Colegii mei de clasă

Nu ştiu cum s-a făcut, dar atunci când s-a făcut poza din faţa liceului pe clase, câţiva dintre cei prezenţi la revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Ion Luca Caragiale nu am fost prezenţi. Aşa că Valeriu Negulescu a avut o foarte frumoasă idee de a ne prezenta pe toţi cei prezenţi într-un fotomontaj foarte reuşit!

Cu unii dintre aceştia am fost coleg din clasa VIII-a prima de liceu, ultima promoţie cu 11 clase. Cu alţii am fost coleg din clasa a X-a la AR. Ba am fost coleg cu cineva din clasele primare, la nr.1 din Ploieşti, care din păcate nu a fost prezent la revederea noastră.

Să începe fotomontajul cu stânga sus unde prima este Alexandra Patriciu, parcă neschimbată şi roşcată ca pe vremuri!O revăd chiar după 50 de ani!
Urmează Alina Nicolescu, cu care m-am revăzut cu ea exact acum aproape 28 de ani la aniversarea a 100 de ani de liceu Caragiale (Sfinţii Petru şi Pavel!). Era în decembrie 1989, înainte de căderea lui Ceauşescu! Folosesc numele lor de fete. Şi evoc amintiri am trecut azi pe lângă un  liceu piteştean cu nişte fete între care una era în hot pants! Ce-ar fi zis profesoarele noastre, care le obligau pe colege cu fustă sub genunchi şi cordeluţe?

Pe Cristi Vasilescu coleg de Politehnică, la Automatică cred că poate ne-am văzut pe acolo, dar tot cam tot după cinci zeci de ani ne revedem. Lângă el este Mariana Marin cu care sunt cei cinci zeci de ani de când nu ne-am mai văzut. Am înţeles de la Valeriu că lucrează într-un domeniu conex cu al meu, în radiologie!

Ultimul de sus dreapta este Paul Anghel, poate puţin schimbat. Cu el m-am revăzut prin anii 90, când Dan Călinescu revenea în ţară.

Pe rândul doi de sus în jos primul este Adi State, bun prieten şi cu aventurile de liceeni, anterior povestite, cu care m-am revăzut des şi prin anii 70 şi apoi prin anii 90 la aniversarea lui Grigore de 100 de ani şi apoi la 125 de ani de la înfiinţarea Liceului.

Mai spre dreapta este Cristi Teodorescu, alt coleg de care ne despart cei cinci zeci de ani de la terminarea liceului.

Mai jos puţin este Luciana Băicoianu pe care n-am mai văzut-o tot de acum cinci zeci de ani.

Poza care urmează este a lui Dan Călinescu. Cu Dan m-am revăzut des după liceu şi facultate până prin 1981, când a rămas în Occident? De fapt Maroc şi după aia a ajuns în Canada. Dan a revenit după 90 în România şi m-am revăzut cu el mereu, inclusiv în Canada, la Toronto, când mi-a oferit ocazia să văd Cascada Niagara şi că prin zonă erau vii! La Fort George o fetiţă întrebată ce lipseşte dintr-o bucătărie de sfârşit de secol XVIII şi a spus că frigiderul. Şi atunci a primit replica că toată Canada este un frigider, că 9 luni pe ani e frig şi zăpadă!

Lângă Dan se află Valeriu Negulescu, cel care a contribuit decisiv în organizarea Revederii noastre. M-am revăzut cu el anul trecut când Cristi Zamfir a organizat o revedere restrânsă care a pus bazele revederii de cinci zeci de ani.

Pe rândul trei de sus în jos tronează Cristi Zamfir. Cu Cristi m-am văzut des şi după facultate. Am petrecut o noapte pe la începutul anilor 80 la el în camera din Strada Sfinţii Voievozi să vedem film la video, ce vremuri! Apoi ne-am revăzut şi la serviciu, lucra la Proiectarea de la Bucureşti a Institutului unde lucram. După plecare în SUA l-am revăzut şi în România, dar şi la New York şi prin New Jersey.
Paradoxal cu cei plecaţi în străinătate m-am revăzut mai des decât cu colegii rămaşi în România!

Lângă Cristi este Raluca Olteanu pe care am revăzut-o de abia acum după cincizeci de ani. Cu ea am fost colegă dintr-a 8-a şi fratele ei a fost coleg cu sora mea, el fiind un olimpic strălucit la Matematică, precum Raluca era la Chimie! Între Raluca şi Liliana Vărzaru, pe care iar nu am văzut de hăt cinci zeci de ani se interpune Nae Mihăilescu, mai blond ca mine, noi cei bruneţi prin adolescenţă! Pe Nae l-am revăzut anul trecut, deci cam cinci zeci de ani minus unul!

Lângă Liliane Vărzaru este colegul meu de bancă dintr-a 8-a şi a 9-a, Vasile Georgescu, sau Englezul cum îi spuneam. Erau vremurile când aterizasem în liceu, îndoctrinat şi filo-sovietic, mă tâmpiseră literatura şi filmele propagandistice şi mincinoase. Vasile era evident filo-american!  Eu între timp am devenit foarte anti-comunist de la Radio Europa Liberă a rudelor de la ţară care numai asta ascultau, radiourile lor nu mergeau pe alte unde decât alea scurte!

În fine pe ultimul rând pozele încep cu mine, cu cravată roşie, care mă poate acuza de anumite simpatii pe care le detest! Despărţit de impozantul Nae este Vasile Tifigiu, erou al dării mele afară din clasă de către profesorul Simache. Cu Vasile m-am revăzut anul trecut la Ploieşti la revedere restrânsă!

Lângă Pif cum îi spuneam lui Vasile este Victor Ilie, cu care mă revăd tot după cinci zeci de ani. Este stabilit la Olteniţa şi m-a invitat să-l vizitez când vin pe la un pescuit! Să dea Domnu'!

Ultima, dar nu cea din urmă este Sabina Breţcanu, pe care am revăzut-o anul trecut. M-a rugat atunci  să-mi scot ochelarii atunci şi mi-a zis că m-a recunoscu! Eu cred că m-am schimbat mult faţă de alţi colege şi colegi care păstrează încă trăsăturile adolescenţei!

Pun pentru comparaţie şi poza aia cu Grigore atunci când terminam liceul acum 50 de ani.
Doar Cristi Zamfir este în stare să ne recunoască pe toţi!

Să ne revedem cu bine!


Gaudeamus igitur!

Sunt un reacţionar!

L-am urmărit aseară pe Horia Roman Patapievici în dialog cu Rareş Bogdan la Realitatea tv.

Surpriza a venit de la faptul că dialogul se purta în incinta Pavilionului de Artă Bucureşti - Safari Art. Surpriza că această instituţie privată, publică? se află în clădirea de deasupra Librăriei Creţulescu şi azi Humanitas de lângă Biserica Creţulescu. De fapt această clădire ca şi cea de vis a vis erau în stăpânirea securităţii! Intelectualitatea bucureşteană şi cei interesaţi de cărţi, ca mine de exemplu eram sub ochii scrutători ai securităţii. Ce să mai zic când un securist m-a acuzat că m-am înscris la Biblioteca Americană. De fapt, bibliotecara mi-a rupt fişa şi nu m-a mai înscris că eram cu viză de flotant în Bucureşti. Dar fişa ruptă a ajuns la securitate! Aceste preocupări stupide erau rodul muncii cretine de urmărire a cetăţenilor României de către gunoaiele ce şi azi au obrăznicia să spună că erau patrioţi, adică îl apărau pe Ceauşescu de furia românilor. 

Şi brusc mi-am dat seama că sunt le fel de reacţionar în multe privinţe asemănător cu HRP. Cu el mai împărtăşesc şi părerea că societatea interbelică era mult mai bine aşezată decât cea de acum. Exista o elită, o aristocraţie care dădeau tonul în opinia publică, nu famenii de azi (cum bine zicea Eminescu, căruia îi aduce un bine meritat elogiu HRP!). Poate în altele mă despart de HRP, dar sunt şi eu reacţionar când mă uit cu nişte rebuturi intelectuale şi politice dau tonul în România, când un terchea berchea din Turnu Măgurele pozează în liderul celui mai mare partid politic care guvernează acum. E drept fără el, pentru că este condamnat penal cu suspendare. Nici ceilalţi aşa zişi lideri ai PSD nu sunt prea departe de şef. Mă gândesc că acest partid a fost condus şi fondat de Ion Iliescu, singurul intelectual marcant al fostului PCR şi autor de cărţi scrise chiar de el, că a fost condus de Adrian Năstase, profesor la Universitatea Bucureşti, că a avut lider pe Geoană, care se exprima bine şi corect în engleză, când era ambasador în SUA, că însuşi Victor Ponta a fost procuror şi avea temeinice studii juridice, cu toate suspiciunile de plagiat. Dar să ajungă Liviu Dragnea, inginerul incert cu figură de frizer din Turnu Măgurele lider al PSD este cu adevărat un eşec!

Întorcându-mă la Pavilionul de Artă Bucureşti nu ştiu ce rol a avut Patapievici în fondarea acestei instituţii culturale, dar este o realizare importantă ca o nouă galerie de artă este în Bucureşti şi cultivă arta plastică românească a secolului trecut. Patapievici amintea de alte evenimente culturale care au devenit tradiţionale cum este TIFF la Cluj, sau Festivalul de Teatru din Sibiu în pofida unor autorităţi locale răuvoitoare şi cu cecitate intelectuală.

Citesc cu neplăcere părerile unui fost ziarist, ajuns un fel de trompetă Antena3. Nu a PSD, mai rău! A principalului post tv de manipulare şi minciuni privind realitatea politică şi socială a României. Este vorba de Cornel Nistorescu care scrie un editorial mai mult decât răuvoitor la adresa vizitei preşedintelui Iohannis în SUA. Tot filo-americanismul lui de parada s-a dus dracului!
Rezultatele unei vizite prezidenţiale nu se pot măsură decât după întoarcerea din această vizită. Oricum, în ea a fost angrenat Ministerul de Externe, deci există canale de comunicare între Preşedinţie şi guvern şi implicit coaliţia de guvernare PSD ALDE.
În mod sigur preşedintele Iohannis se va adresa Parlamentului pentru că probabil dacă vor exista acorduri de achiziţii de armament sau alte acorduri economice ele intră în responsabilitatea legislativului şi a Guvernului.
Dar Iohannis a comis o „eroare inadmisibilă”, nu i-a informat pe clănţăii Gâdea, Ciuvică sau mai ales pe ţoapa de Dana Grecu ce gânduri are să facă prin America.

Deja preşedintele Iohannis  a primit distincţia Light Onto the Nations din partea Global American Jewish Commitee pentru merite în întărirea statului de drept, combaterea antisemitismului.
Preşedintele Iohannis a dedicat premiul României, pentru că şi eu cred că, împotriva unor voci izolate, românii merită această distincţie, pentru că am fost primii din Est care au a ales în funcţia supremă un etnic minoritar, într-o zonă geografică plină de tendinţe naţionaliste şi de xenofobie. 

Mă aştept la lucruri mai mult decât pozitive ca rezultat al acestei vizite. România, împotriva unor prejudecăţi interne şi externe este o zonă de stabilitate politică într-un areal geografic foarte instabil, cu agresiunea rusă din Ukraina, cu Turcia sub dominaţia unui lider cu instabilităţi psihice precum Erdogan. 
Cred că Iohannis a exprimat corect opţiunile strategice ale României, securitatea noastră este garantată de alianţa strategică cu SUA, de apartenenţa la NATO şi de prezenţa economico politică în UE, în această ordine.
Mă întreb cum pot unii să cârtească la aceste opţiuni, când experienţa nefericită a ultimelor secole a arătat că inamicul principal imperialist şi hrăpăreţ al României este Rusia vecină, care continuă să ţină sub dominaţie teritorii româneşti azi sub numele de Republica Moldova?
Experienţa a arătat că prietenii cei mai buni sunt îndepărtaţi geografic. Am fost într-o vreme aliaţi de nădejde ai Franţei, azi realităţile de putere s-au schimbat, suntem aproape de toţi europenii, inclusiv Marea Britanie, dar esenţial este că suntem protejaţi de alianţa cu SUA, lucru fără precedent în istoria noastră modernă. Inclusiv planificatorii politici de la Departamentul de Stat şi cei militari de la Pentagon au înţeles poziţia importantă a României în zona Mării Negre.
Nu mai suntem în anii 70, când interesele americane îl făceau pe Ceauşescu să profite de falsa sa independenţă faţă de sovietici. Recunosc că am profitat profesional de această oportunitate, fiind printre cei care au construit reactorul nuclear american de cercetări TRIGA de la Piteşti. 
Astăzi suntem cu adevărat nişte aliaţi sinceri şi devotaţi ai SUA militând pentru democraţie şi libertate în lume.


Aşa că şi cu aceste premize vizita lui Iohannis în SUA a primului şef de stat din fostul Est comunist va fi fără doar şi poate un succes, pentru toţi românii!