The Vietnam War

Am citit în TIME că acum se transmite în SUA un documentar despre Războiul din Vietnam.

Pentru mine şi generaţia mea acest război a fost şi este extrem de important pentru că am fost contemporan cu el, pentru că tineri de vârsta mea au fost militari trimişi acolo, au fost omorâţi, răniţi sau au supravieţuit acelui infern din junglă.

Atunci în anii 68-70 eram convins că acest război este un război nedrept şi rău, la fel cum credeau tinerii universitari americani, unii obligaţi să fie recrutaţi şi trimişi în Vietnam. Predomina curentul hippy care proclama: Make love, not war.

Sursele de informaţii erau ziarele franceze precum Le Monde care susţineau clar cauza Viet Cong, Europa Liberă era extrem de neutră, pentru că toată muzica care atrăgea pe tinerii mei contemporani, deveniţi ascultători şi îndrumaţi de Cornel Chiriac era vehement anti războiul din Vietnam.

Şocul l-am înregistrat apoi pe la sfârşitul anilor 70 când sursa de informare a devenit echipa de americani din San Diego cu care am pus în funcţiune reactorul de cercetări TRIGA de la Piteşti. Erau doi ingineri electronişti: Bill Hyde care făcuse Războiul din Coreea şi mai tânărul Ray Klapka care făcuse Vietnamul, dar la Navy, departe de focul luptelor. Ray chiar făcuse Computer Architecture la Universitate beneficiind de Legea Veteranilor GI Bill. Cu ei nu prea am discutat despre război şi războaie, însă aveau reviste precum cea pe care am citat-o TIME sau Newsweek, care prezentau ceea ce se întâmplase în Vietnam mult mai nuanţat.

Eram într-o perioadă în care se întărea dezgustul pentru realitatea românească dominată de Ceauşescu şi sinistra lui nevastă se înfigeau tot mai tare la putere şi comunismul urca pe noi culmi de ipocrizie, ca în ani 80 să adopt o atitudine visceral anti comunistă. 

Atunci am înţeles că Războiul din Vietnam avea ca scop lupta pentru blocarea răspândirii comunismului, iar generaţia contemporană cu mine din SUA trecută prin această experienţă traumatizantă era mult mai bine pregătită să reformeze societatea americană şi să influenţeze pozitive lumea. Poate părea paradoxal dar acei oameni au condus şi influenţat ceea ce astăzi denumim revoluţia tehnologică pe care o trăim azi. 

Singurii veterani rău primiţi acasă erau militarii din Vietnam. Cu timpul America s-a împăcat cu trecutul ei recent şi victimelor din acest război li s-a dedicat Vietnam Veterans Memorial, inaugurat în 1982, chiar dacă a ridicat controverse. 

Ei bine, acest documentar în serial The Vietnam War realizat de Public Broadcasting Service (PBS) în regia lui Ken Burns şi Lyn Novick este o analiză amănunţită a preliminariilor, cauzelor, desfăşurarea şi consecinţele acestui război. 

Ceea ce este cel mai interesant este că în particular preşedinţii care au implicat SUA în acest război iniţial civil, Kennedy, Lyndon Johnson şi Nixon recunoşteau că acest război nu putea fi câştigat. 

Prima sa parte se numeşte Deja Vu şi începe cu stăpânirea colonială franceză şi continuă până la mijlocul anilor 50 când începe implicarea americană în Vietnam.

Recomand cu multă căldură acest film care are muzica acelor ani, dominată de o melodie care suspectez că ar fi a premiului Nobel pentru Literatură, Bob Dylan! 

Filmul se află pe internet.